• Cristina-Maria Mihai-Marin

Cele mai utilizate 11 teme în literatură

Metoda mea preferată de relaxare, cum prind puțin timp, este cititul. Este un hobby pe care l-am dezvoltat relative târziu căci în adolescență nu era cool să citești. Probabil că nici acum nu e, dar am ajuns la vârsta la care nu prea îmi mai pasă ce spune gura lumii despre mine.



Temele pe care le regăsim în romane sunt diverse, dar sunt câteva care se tot repetă, teme populare printre autori și printre cititori. Cumva, sunt teme care exprimă descriu anumite experiențe prin care am trecut di noi cândva și ne putem identifica mai ușor cu unul sau cu mai multe dintre personaje.


Puterea de a supraviețui.


Poveștile care pe mine mă impresionează cel mai mult sunt cele care spun o poveste de viață, care îmi trezesc sentimente puternice, chiar dacă contradictorii. De obicei, în astfel de romane, personajul a crescut într-o familie fără posibilități, nu a putut să studieze și din acest motiv este marginalizat de ceilalți, dar care reușește să răzbată prin greutățile vieții.


Două dintre cărțile care se potrivesc în această categorie sunt “Acolo unde cântă racii” de Delia Owens și "Înainte să fim ai voștri" de Lisa Wingate.


Sentimentul de a fi judecat.

Nu cred că există persoană care să nu fi judecat – vreodată – o altă persona, pe drept sau pe nedrept. Este în firea oamenilor să facă asta. Prin urmare, judecata este și una dintre cele mai comune teme întâlnite în romane. Personajul principal este judecat sau criticat pentru ceva ce a făcut, a zis sau pur și simplu pentru că este diferit. Acuzația poate să fie dreaptă sau să ia naștere doar din bârfele răutăcioase ale celorlalți.


Printre romanele clasice unde identificăm această temă este „Litera stacojie” de Nathaniel Hawthorne, „Cocoșatul de la Notre Dame” de Victor Hugo, „Cum să ucizi o pasăre cântătoare” de Harper Lee sau “Idiotul” de FM Dostoievski.


Pace și război.


Războiul a devenit un subiect foarte popular, atât printre autori, cât și printre cititori. Și eu mă număr printre cititorii care adoră acest subiect despre care aș citi zi și noapte. În romanele care fac parte din acest gen (ficțiune istorică),personajele trăiesc cu speranța unor zile mai bune, se gândesc la zilele demult apuse, dar care le oferă momente de liniște, fericire și iubire care îi ajută să depășească momentele grele, participând – direct sau indirect – la război.


Am putea să vă recomandăm aici zeci de cărți, sute chiar, dar credem că cele mai remarcabile sunt „Război și pace” a lui Lev Tolstoi, “Noapte la Lisabona” de Erich Maria Remarque, "Noaptea" de Elie Wiesel sau “Tatuatorul de la Auschwitz” de Heather Morris.


Iubirea.


Iubirea este o temă universală, despre care s-a scris încă din Antichitate și despre care se va mai scrie încă sute de ani. Romanele merg, de obicei, dincolo de acea dragoste mistitoare și sufocantă, această temă fiind combinată cu alte câteva teme pe parcursul romanelor: trădare, răzbunare sau suferință.


Aici nu am cum să nu vă recomand „Mândrie și prejudecată” lui Jane Austen – care este romanul meu preferat din literatură, „La răscruce de vânturi” a lui Emily Bronte, “Departe de lumea dezlănțută” a lui Thomas Hardy sau ceva mai contemporan ca “Înainte să te cunosc” scrisă de Jojo Moyers.


Călătoria.


Numeroase romane contemporane au ca subiect principal călătoria. Fie personajul alege să plece într-o călătorie pentru a-si reveni în urma unei suferințe, fie alege să plece pentru a-și deschide orizonturile, ori alege să călătorească forțată de anumite împrejurări. Deseori, această temă este asociată cu altele.


Printre romanele care îmi vin acum în minte sunt “Mănâncă, roagă-te, iubește” de Elizabeth Gilbert, “Șapte ani în Tibet” de Heinrich Harrer și “Sub soarele Toscanei” de Frances Mayes.


Eroism.


Bărbații se remarcă – cel puțin în cărți – prin fapte eroice pe care le săvârșesc, ori pentru a câștiga femeia dorită ori pentru a îndrepta ceva din trecutul lor întotdeuna prin prisma faptelor eroice pe care le-au săvârșit. Făt Frumos care a salvat-o pe Cosânzeana din turn sau un detectiv care reușește să identifice un criminal în serie în povestile Scandi Noir, este un subiect foarte răspândit, mai ales în romanele de aventură, thriller sau polițiste.


O temă pe care o vedem des în literatura clasică din mitologia greacă, dar și în povești recente precum ”Harry Potter” J.K. Rowling, seria Fabian Risk a lui Stefan Ahnhem, în romanul “Omul de castane” a lui Soren Sveirup sau în cărțile extraordinare ale lui Jo Nesbo.


Binele și răul.


Binele și răul au coexistat în romane încă din cele mai vechi timpuri. Biblia este cea mai veche carte unde regăsim această temă. De obicei este o luptă între cele două, iar una dintre ele câștigă. Este un subiect pe care-l regăsim alături de multe alte teme: războiul, judecata și chiar dragostea.


Cărți precum seria „Stăpânul inelelor” sau seria “Gheață și Foc” folosesc această temă centrală. De asemenea, o regăsim și în basmele pe care le-am citit în școală, când Făt Frumos încerca să se lupte cu căpcăunul că să rămână cu prințesa.


Lanțul vieții.


Viața este un roman. Nu a mea, nu am chestii așa de interesante de povestit, dar viețile unora chiar merită povestite. Pot să fie lucrări de non-ficțiune, ca biografii sau memorii, sau de ficțiune. Este o team vastă și se pot scrie numeroase romane, pornind de la nemurire, viață veșnică, sau inevitabila moarte ce ne așteaptă pe toți cândva.


Aici îmi vin în minte romane ca „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde, „Curiosul caz al lui Benjamin Button” de F. Scott Fitzgerald sau “Erzsebet Bathory. Contesa sangeroasa” de Rebecca Johns.


Suferința.


Suferința poate să fie:

· de natură fizică – prin tortură, maltratare sau anumite lipsuri care fac ca viața să fie grea, pe alocuri insuportabilă

· de natură psihică – prin diferite boli de care personajul poate să sufere sau pur și simplu prin privarea de libertate sau anumite restricții

· de natură sentimentală

Sunt teme extrem de populare, adesea legate între ele. Este un subiect care este, adesea, îmbinat cu subiectul războiului, al dragostei, sau al trădării.


Romanul „Oliver Twist” al lui Charles Dickens povestește mai mult despre suferința fizică a copiilor săraci, iar thrillerul domestic “În spatele ușilor închise” de B.A. Paris este despre violența fizică și sentimentală.


Trădarea.


Este o temă vastă și poate lua multe fețe. Poate să fie vorba despre trădarea partenerului într-o relație, de tradarea prietenilor prin păstrarea unor secrete, de trădarea de țară sau de trădarea față de propria persoană prin încălcarea unei promisiuni.


"Albastrul în miez de noapte" de Simone van der Vlugt, "Confidentul" de Hélène Grémillon sau "Iubita comandantului" de Pam Jenoff sunt doar câteva romane care au trădarea ca temă principală. De asemenea, orice roman de mister are intriga bazată pe un tip de trădare.


Maturizarea.


Maturizarea nu este ușoară, motiv pentru care există atât de multe cărți care au la bază această temă. Aici personajul principal este, de obicei, copil sau adolescent, și se maturizează (uneori forțat) prin diferite evenimente, învățând lecții de viață valoroase în proces.


Cărți precum „De veghe în lanul de secară” de J. D. Salinger au la bază această temă.