Dante Alighieri nu are nevoie de nicio altă prezentare. Opera "Divina Comedie", care urmărește călătoria poetului prin Iad, Purgatoriu și Paradis, este considerată una dintre cele mai mari opere scrise vreodată. La mai bine de 700 de ani după ce Dante a fost acuzat de corupție și condamnat să fie ars pe rug, descendentul său - Sperello di Serego Alighieri - va participa la o „rejudecare” pentru a vedea dacă autorul a fost condamnat pe drept.
Astrofizicianul Sperello di Serego Alighieri și profesorul de drept Alessandro Traversi încearcă să stabilească dacă sentința lui Dante din 1302 pentru corupție în funcțiile politice ar fi fost aceeași și astăzi, dacă ar fi judecat.
În secolul al XIV-lea, Florența a fost împărțită între fracțiunile negre și albe, formate după lupte între guelfi. Dante, membru al partidului Alb, a fost acuzat de corupție atunci când negrii au preluat controlul asupra orașului în 1301. Amenda sa a fost de 5.000 de florini și exilarea pentru doi ani, cu interdicție permanentă de la funcții publice. Când nu a reușit să se prezinte la tribunal în martie 1302, a fost condamnat la moarte în lipsă.
Potrivit Corriere della Sera, orice hotărâre definitivă poate fi supusă revizuirii dacă există dovezi noi care să demonstreze inocența infractorului. Nu există o limită de timp pentru cerere, care poate fi propusă de un moștenitor al condamnatului.
„Senza onore e dignità di Dante....a Firenze non entrerò mai!”
Traversi a declarat că: „au fost pronunțate două sentințe pentru Dante. Prima a fost exilul, iar a doua a fost condamnarea la moarte. Va fi interesant să înțelegem dacă în lumina statutelor florentine ale vremii și ale principiilor legale actuale, cele două hotărâri ar putea fi supuse revizuirii.”
Planurile de "rejudecare" a verdictului vor avea loc la o conferință din luna mai, cu nenumărați participanți, inclusiv istorici, lingviști, avocați - și Antoine de Gabrielli, descendentul Cantei de Gabrielli da Gubbio, oficialul florentin care l-a condamnat pe Dante.
Anul 1304 începe pentru Dante un lung exil. El nu se va mai întoarce niciodată la Florența. Petrece cea mai mare parte a exilului la Verona, în anii 1307-1309 la Paris, iar mai târziu la Ravenna. În 1310, speranțele politice ale lui Dante au fost trezite de sosirea în Italia a împăratului Henric al VII-lea de Luxemburg, în care vedea rezolvarea rivalităților dintre orașele italiene. Dar moartea bruscă a lui Henric în 1313 la Siena întrerupe restaurarea puterii imperiale.
În 1316, conducerea orașului Florența îl invită să se întoarcă din exil, dar condițiile umilitoare erau aceleași ca pentru un infractor iertat. Dante respinge cu demnitate invitația, spunând că nu se va întoarce decât dacă i se va restabili în întregime onoarea.
În 1319, Dante este invitat la Ravenna de către Guido Novello da Polenta, conducătorul orașului. Doi ani mai târziu, este trimis ca ambasador la Veneția. În timpul călătoriei de întoarcere, suferă un atac de malarie și moare în noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se găsește și astăzi mormântul său, deși florentinii i-au păstrat un loc special în biserica Santa Croce.
