Idiotul este un roman al autorului rus F.M. Dostoievski. A fost publicat pentru prima oară în revista The Russian Messenger în 1868–99.
Există multe recenzii ale acestei cărți care arată că prințul Myshkin era asemănător lui Hristos, un om cu adevărat bun care a trăit pentru moment. Un idiot sfânt, sau mai exact, un idiot întru totul este ceea ce el a fost cu adevărat. Titlul nu era un fel de ironie, chiar a fost vorba despre un idiot.
Prințul Mișkin este personajul principal a cărui nevinovăție și onestitate sunt percepute de rudele și prietenii săi ca prostie și lipsă de perspicacitate. La întoarcerea din Elveția la Sankt Petersburg, întâlnește un negustor numit Rogojin, obsedat de Natasya Flippovna. Ceea ce urmează este o întâlnire și noapte cu consecințe.
Prințul Mișkin s-a întors în Rusia pentru a întâlni câteva rude îndepărtate. Ceea ce rezultă este o poveste care plasează un individ bun printre pasiunile, corupția, lăcomia și conflictele societății ruse contemporane, unde toată lumea este obsedată de bani. Toate acestea obținute din jocuri de noroc, prin intermediul unor moșteniri și aparent fără onestitate sau muncă cinstită.
O poveste care plasează un individ bun printre pasiunile, corupția, lăcomia și conflictele societății ruse contemporane.
Este acceptat de o familie și se îndrăgostește de Natasya și mai târziu de una dintre fiicele generalul Epancin, Aglaya. Natasya este orfană de tânără și a fost îngrijită de o rudă. Apoi, tutorele ei o violează ca o tânără și este păstrată ca amantă. Ea este folosită ca marfă și începe treptat să afirme controlul asupra oamenilor. De fapt, ea este o ființă foarte vulnerabilă și caută pe cineva care să o salveze... prințul.
El este însăși definiția unui idiot, el nu învață niciodată dn greșelile pe care le face. Nu își folosește inteligența pentru a analiza problemele și pentru a întelege cu adevărat unele situații și nici nu umblă după câștig propriu. El este cel care cade întotdeauna după fiecare complot, după fiecare plan și merge - de fiecare dată - ca un miel la tăiere.
Aglaya, la rândul ei, se îndrăgostește de el. Ambele femei sunt îndrăgostite de el, de fapt, dar ideea lui despre dragoste și sex nu se potrivește deloc cu ceea ce vor fetele. Este înconjurat de oameni lacomi și nu prea simpatici. Relațiile pe care le are cu familia și prietenii sunt esențiale în roman.
O problemă majoră pe care o are este incapacitatea prințului de a lua o decizie.
Când este atras de o crimă comisă de un om nebun (în toate sensurile), nebun și supărat, epilepsia lui degenerează într-o boală mintală atât de profundă încât traversează într-un alt ținut. La revedere, idiot blând. M-am bucurat să citesc despre tine, dar mai mult mă bucur că nu te-am cunoscut.
Un roman frumos scris, personajele bine conturate. Mi-a plăcut tema de bază în care vorbește despre oameni unici, obișnuiți și originali. Diferitele fire narative ale poveștii de iubire și ale triunghiul amoros au fost excelente pentru a vedea cum s-a desfășurat nebunia. Este o poveste despre pasiune cu un final care îl distruge pe prinț.
Totuși, povestea mi s-a părut plictisitoare pe alocuri, deși începuse extraordinar de bine. De altfel, în poveste au fost incluse foarte multe personaje, care au aparut din neant și care au dispărut la fel de repede, fără însă a avea un destin anume. Scriitura nu este una complicată, ba din contră, dar lungimea poveștii și modul în care aceasta a fost scrisă, m-au făcut să citesc foarte greu acest roman. Cred că nu vi mai citi alt clasic rus în următoarele multe luni :).
Nota mea: 4 ⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
Comments