OANA DAVID s-a născut în 1985 la Ploiești și a locuit în Suceava, Cluj, București și Brașov, unde trăiește și astăzi. A studiat Limbile Străine și Jurnalismul, iar acum, la 35 de ani, pentru că iubește literatura, a devenit din nou studentă, la Litere.
Este un mic antreprenor, copywriter, scriitoare și cititoare avidă. Este căsătorită, are o fetiță, un cățel și foarte multe cărți. “Între două fronturi” este romanul ei de debut, scris și documentat mai bine de trei ani.
Personal, am aflat de cartea Oanei de pe Facebook. Am vazut coperta, am citit sinopsis-ul și am fost cucerită pe loc. Am luat cartea la pre-comandă. Da, am fost curajoasă :). Cu Oana am început să vorbesc atunci când i-am trimis niște poze din Barcelona cu cartea. Mă gândeam că o să-i placă peisajul. Restul e can-can.
Am descoperit o persoană minunată, deschisă și glumeață, cu care am foarte multe lucruri în comun. Avem aceleași gusturi literare, ne plac aceleași romane și, așa ca între fete, ne plac aceeași actori. Cum ar spune ea, de gustibus.
"Între două fronturi" este o carte excepțională. Este complexă și atinge mai multe subiecte considerate tabu la vremea respectivă. În plus, are o poveste de dragoste aparent imposibilă care trebuie să treacă prin focurile Iadului pentru a se dezvolta și pentru a se maturiza. Dramele, trădările, secretele, spionajul, furia și teama de abandon se împletesc într-o carte extraordinară.
C. Bună, Oana! Mă bucur că ți-ai putut rupe din timp pentru a-mi răspunde la câteva întrebări. Înainte de a vorbi un pic despre literatură și despre cărțile pe care tu le-ai scris sau pe care ai în plan să le scrii, vorbește-mi un pic despre tine și despre hobby-urile tale.
O. Bună, îți mulțumesc frumos pentru invitație. Despre mine numai de bine, sunt destul de plictisitoare: căsătorită, fericită, am un copil minunat, un cățel frumos și cuminte și cam atât. Nici nu simt că mi-ar trebui mai mult, ăsta e adevărul. Cât despre hobby-ul de bază, el m-a adus aici: cărțile. Nimic nu m-a captivat vreodată mai tare. Dar mai îmi place și cinematografia, mai ales cea europeană.
C. Ce înseamnă pentru tine lectura? Cum ai început să citești și să fii pasionată de asta?
O. Citesc de când am învățat cum s-o fac. A fost mereu pasiunea mea de căpătâi și probabil că așa va rămâne. Cum era vorba aia cu “trăim o mie de alte vieți”? Cam așa și eu, trăiesc multe alte vieți prin biblioteca mea, toate în locul meu preferat: canapeaua de la fereastră. :)
C. Ai publicat prima ta carte, “Între două fronturi”, în 2021. Cum ai simțit această trecere de la simplu cititor la autor publicat? Ce s-a schimbat în viața ta?
O. Tot simplu cititor sunt, să știi. Ce s-a schimbat acum, că am publicat o carte pe lângă cele pe care le tot citesc, e la nivel mental; cum mai găsesc ceva care-mi place în mod deosebit, cum îmi doresc să o fi scris eu :). În rest, totul e la fel, cu mai multă lume virtuală în jurul meu, niște prietenii neașteptate care mă bucură și mă onorează.
C. Ai întâmpinat probleme în publicarea primului tău roman? Ce le-ai spune celor care au de gând să pornească pe acest drum? Ce sfaturi le-ai da?
O. Nu e deloc așa ușor să publici, recunosc; dar nici nu m-am așteptat să fie, așa că am trecut fără prea multe dezamăgiri peste toate. Iar ca sfat pentru viitorii autori publicați: să aibă răbdare. Răbdare, răbdare, răbdare. Vine timpul fiecăruia.
C. De unde a pornit ideea romanului “Între două fronturi”? Personal, deși citesc romane de ficțiune istorică, un am mai citit un roman care să aibă un subiect asemănător cu cel utilizat de tine în roman. O poveste de dragoste interzisă, cu tente de thriller, spionaj, amantlâcuri și alte bârfe mondene în Bucureștiul din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial?
O. Ideea o aveam de multă vreme, a venit de la o imagine oarecare, pe care am purtat-o apoi multă vreme cu mine: o doamnă “de societate” și un ofițer german se certau într-o sală de recepție. De aici am pornit, n-am știu decât mult mai târziu ce anume se întâmpla de fapt, unde, cine erau personajele și istoria din spatele imaginii respective. Adevărul e că mi-am dorit să scriu o poveste în stilul occidental actual de ficțiune istorică, dar plasată la noi, pentru noi, cu un pic de istorie românească în spate și tot ce-a înseamnat ea. Că de, am trăit și noi, pe pielea noastră, istorie cât cuprinde.
C. Câte cărți ai citit în perioada de trei ani cât ai făcut documentraea pentru roman? Este o carte pe care ai descoperit-o în acea perioadă și pe care ai recomanda-o și altor cititori?
O. Am citit multe cărți pe subiect, foarte multe chiar, ficțiune și non-ficțiune. Dar cartea pe care insist să o recomand, deși am citit-o prima oară înainte de procesul de documentare, când doar am recitit-o, este “Jurnalul” lui Mihail Sebastian. Este o bucată “cu suflet” din istoria noastră din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
C. În ce gen se încadrează romanul tău de debut? Obișnuiești să citești care fac parte din acest gen (aceste genuri)?
O. “Între două fronturi” este un roman de ficțiune istorică, chiar dacă are în centru o poveste de dragoste. Cred că este evident că ficțiunea istorică este genul meu preferat, o devorez pur și simplu. Aș zice că prefer ca perioadă istorică din ultima sută de ani, dar nu zic nu nici la timpuri mai depărtate, câtă vreme autorul mă duce cu ușurință în perioada respectivă. Știi tu, exact ca pe google maps – street view, trebuie să mă ia cu cleștișorul de undeva și să mă arunce altundeva, de acolo mă descurc singură. :)
C. Ce ne poți spune despre planurile de viitor și despre alte eventuale romane la care scrii sau pe care vei începe să le scrii?
O. Din păcate, eu scriu încet, greu și bibilesc mult, iar subiectele pe care le abordez necesită timp mult de documentare. Așa că planurile de viitor abia se văd în zare, deși există și încep să capete și formă.
C. Ai un citat preferat dintr-una dintre cărțile tale? Dar un personaj preferat?
O. Nu pot să zic că am un citat preferat, dar acum, pe loc, mi-a venit în minte momentul când, Lulli fiind criticată pentru niște “opinii neconforme”, Heinrich spune: “dacă n-ar avea opinii neconforme, atunci n-ar mai fi ea însăși.” Mi-am amintit tocmai de asta pentru că a fost destul de amuzant la momentul respectiv; n-am simțit nicio clipă că aș fi scris eu dialogul ăsta, ci pur și simplu am auzit în cap personajele vorbind. Iar, în legătură cu personajul cel mai drag mie, voi parafraza cea mai cunoscută replică nescrisă a lui Flaubert: Lulli, c’est moi. Așa cum e, cu toate defectele ei, e-a mea. :)
C. Ai un citat preferat din literatură sau un roman pe care îl recomanzi prietenilor tăi?
O. Nu prea sunt eu cu citatele, ce să mint, la întrebarea de mai sus mi-a fost destul de greu să-mi amintesc un citat din propria mea carte, pe care am scris-o și am rescris-o, am citit-o și am recitit-o de zeci și zeci de ori, d-apoi din altele. Dar romanul pe care îl recomand, și-l recomand, și-l voi recomanda, și pe care l-aș lua pe o insulă pustie e “Război și Pace” de Tolstoi. Iar după lupte seculare, mă laud public că am reușit să-l conving pe soț să-l citească. Este pe la jumătatea volumului II și spune că este una dintre cele mai bune cărți pe care le-a citit vreodată. My work here is done. :)
C. Care sunt autorii preferați și de ce i-ai ales pe ei?
O. Lev Tolstoi, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Cella Serghi et caetera. Doamne, dar câți sunt numai!
C. Crezi că ei ți-au influențat modul în care scrii sau modul în care alegi să abordezi acțiunea romanelor tale?
O. Absolut, da. Și nu numai că m-au influențat inconștient, dar și conștient: tare mi-aș dori să aduc un pic din suflul clasic al scriiturii lor și în romanele mele. Păstrând proporțiile, evident.
C. În calitate de autor român contemporan la început de drum, crezi că românii citesc?
O. Nu vreau să generalizez și nici la statistică nu mă prea pricep, așadar voi zice următorul lucru: majoritatea românilor pe care îi cunosc eu citesc. Și cumpără și cărți. :)
C. Îți mulțumim pentru toate răspunsurile și îți dorim mult succes! Aștepăm nu nerăbdare și următoarele romane.
O. Eu îți mulțumesc pentru tot și să știi că și eu aștept cu nerăbdare următoarele romane. Acum să vedem cât vom avea amândouă de așteptat. :)
"Între două fronturi" este unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit în 2021. Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Hyperliteratura sau de pe Cărturești.
