Paris, 1975. După tragicul accident în care-şi pierde mama, tânăra editoare Camille Werner descoperă printre misivele previzibile un plic ciudat. În el, o scrisoare de câteva pagini, relatând întâmplări din copilăria unor necunoscuţi. O eroare a poştei, sau poate o scăpare a expeditorului anonim, crede Camille. Dar primul plic e doar începutul unui şir de scrisori care, filă cu filă, deapănă povestea a două iubiri imposibile şi a nenumărate vieţi sfărâmate.
Încetul cu încetul, Camille înţelege că teribila taină pe care vrea să i-o împărtăşească autorul anonim o priveşte chiar pe ea. În acest roman, care are suflul marilor istorisiri, Hélène Grémillon asociază pasiunea cu suspansul psihologic, într-un admirabil stil literar.
Nu eram deloc sigură la ce să mă aștept atunci când am ales să citec "Confidantul". Știam că nu o să mă dezamăgească, având perspectiva unei povești situate în Franța, în plin război, dar eram puțin îngrijorată că nu o să îmi placă modul în care a fost scrisă, prin intermediul a mai multor scrisori.
Într-o zi, după moartea mamei ei, Camille a primit o scrisoare, o scrisoare lungă și nesemnată. Nu se aștepta ca această scrisoare să îi schimbe brusc viața. Dintr-o dată, povestea a avut sens. O poveste care putea fi spusă doar după ce unii dintre protagoniști au murit. M-am trezit că îmi place Camille. Era îndurerată, era însărcinată și nu era sigură ceea ce avea să facă.
Scrisorile spuneau povestea unui băiat și a unei fete care crescuseră în același sat. Louis și Annie. Mai întâi au fost prieteni și apoi au fost iubiți. S-ar putea să fi trăit fericiți pentru totdeauna, dar apoi domnul și doamna M s-au stabilit în sat. Annie era o artistă talentată și Madame M a observat-o, a încurajat-o, a luat-o sub aripa ei. S-au apropiat. Când Annie a descoperit sursa tristeții doamnei M - că nu poate să aibă un copil - s-a oferit să nască ea unul pentru prietena ei. A fost o ofertă extraordinară pe care M. a acceptat-o. O decizie care va schimba viața tuturor celor implicați.
Relația dintre Annie și domnul M, care trebuia să fie doar cu scopul de a procrea și nimic mai mult, s-a transformat într-o relație amoroasă pasională. Madame M și-a dat seama de asta și a decis că va face orice pentru a se răzbuna și pentru a avea un copil. ORICE. Presupun că disperarea te orbește.
Povestea a fost un pic prea telenovelistică pentru gusturile mele și nu pe deplin credibilă, dar totuși a funcționat, pentru că emoțiile erau atât de puternice, pentru că totul părea atât de real și pentru că a fost spus într-un mod atât de inteligent, prin intermediul scrisorilor.
Mi-a plăcut modul în care romanul a fost scris, nu mi-a oferit toate inormațiile de la bun început și m-a făcut să vreau să citesc în continuare ca să aflu cum se termină povestea lui Annie, dacă va avea un final fericit, dacă va reuși să își păstreze copilul și cu care dintre cei doi bărbați din viața ei va rămâne... în fond, eu sunt o romantică incurabilă și îmi plac poveștile cu happy end :).
Cu timpul, bineînțeles, Camille a realizat că i se spune o poveste adevărată, că i se spune chiar povestea vieții ei. Fiecare poveste are două fețe, două adevăruri, depinde de ce parte te situezi. Nu exista alb-negru, ci doar nuanțe de gri. Știam că nu va fi o poveste ușoară pentru Camille.
Am găsit multe lucruri la care să mă gândesc: prietenie, dragoste, pasiune, maternitate, gelozie, răzbunare, război, regret, consecințe. Mi-a plăcut povestea, intriga mi s-a părut bine scrisă, m-a ținut acolo, aproape, dornică să aflu ce s-a întâmplat mai departe, dar aș fi vrut să fie un pic mai clar finalul. Cumva, cred eu, unele dintre personaje meritau un alt final, pe măsura faptelor lor.
Nota mea: 4 ⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
