• Cristina-Maria Mihai-Marin

Recenzie | "Albastrul în miez de noapte" de Simone van der Vlugt

In Olanda secolului al XVII-lea, o tinara vaduva dintr-un sat pierdut printre poldere se lupta sa-si implineasca visul dintotdeauna: acela de a-si cistiga traiul pictind. Dupa moartea misterioasa a sotului, Catrijn vinde toate lucrurile din gospodarie si pleaca sa-si incerce norocul la oras.


Astfel ajunge in Amsterdam si in cele din urma in Delft, unde reuseste sa obtina o slujba ca ajutor de pictor intr-un atelier de ceramica. Viata lui Catrijn pare sa-si fi gasit fagasul, mai ales cind proprietarul atelierului, cucerit de frumusetea si talentul ei, o cere in casatorie. Dar secretele intunecate ale trecutului o urmaresc pretutindeni, naruindu-i orice sperante intr-un viitor fericit.


O fresca a Epocii de Aur a Olandei, Albastrul din miez de noapte zugraveste cu o veridicitate fascinanta perioada de inflorire a atelierelor de ceramica din Delft si a picturii unor mari maestri precum Rembrandt si Vermeer, dar si traiul de zi cu zi al olandezilor sau epidemia de ciuma care a decimat populatia.



Această poveste este situată în secolul al XVII-lea în Olanda, perioadă cunoscută sub numele de Epoca de Aur olandeză, iar în acea perioadă arta a fost printre cele mai apreciate din lume. Povestea îi pomenește scurt și pe marii artiști precum Rembrandt și Vermeer, dar se concentrează - în principal - pe arta porțelanul olandez.


După moartea soțului ei, Catrjin se mută din satul ei, De Rijp, un lucru nemaiauzit, mai ales în 1654. Ea își urmărește visul de a locui într-un mare oraș unde să poată trăi din pictură, marea ei pasiune. Își vinde toate bunurile și singurul lucru pe care îl ia cu ea este talentul căci visează să aibă propria afacere care să-i asigure traiul zilnic.


În Amsterdam, Catrjin ocupă un post de menajeră la familia lui Adrian Van Nulandt, o familie bogată de comercianți. Ca negustori, ei fac comerț cu China, aducând porțelan rafinat pe care nimeni din Europa nu știe cum să-l producă. Ceea ce atrage atenția lui Catrjin sunt figurile și peisajele pictate pe vazele mari, de un alb pur.



Ghinionul o urmărește și în Amsterdam, iar trecutul nu o lasă să trăiască. Aici Catrjin se îndragostește de Matthias, fratele lui Adrian, și cel care se ocupă de procurarea produselor pe care Adrian le comercializează. Matthias iubește viața, iubește marea și iubește aventura. Nu este genul de bărbat care să poată sta într-un singur loc.


Când trecutul o prinde din urmă, ea fuge din Amsterdam în Delft sperând să poată ține ascunse păcatele trecutului.


În Delft, ea obține cu ușurință o slujbă ca pictor de ceramică datorită talentului ei. Familia Van Nulandt a început să lucreze cu majolica - „o faianță aspră, cu o glazură ornamentală, originară din Italia”. Fiul cel mare și cel care a preluat afacerea la moartea părintelui său - Evert - a început să lucreze cu faianță - „un tip mai fin de porțelan, dar nu atât de delicat".



Catrjin este introdusă în arta ceramicii, iar spiritul ei de observație ține afacerea pe linia de plutire. Are curajul de a vorbi, chiar dacă este femeie (ciudat, nu-i așa, să ai curajul să vorbești în fața bărbaților?) și propune idei care se dovedesc a fi inedite și care au un success imediat. Ea își convinge șeful să încerce ceva nou. Astfel, ia naștere epoca porțelanului olandez, care ulterior a fost numit Delftware sau ceramică din Delft, cunoscută și sub numele de Delft Blue.


Viața personală a lui Catrjin nu a fost una ușoară, dar ea se dovedește a fi o femeie extrem de puternică ce poate să răzbată în viață în ciuda greutăților întâlnite. Dacă fericirea îi este destinată, asta rămâne de văzut.


În poveste regăsim și alte evenimente istorice care au avut loc în epoca respectivă ca explozia din Delft din 1654 sau ciuma din 1655. Există o parte a poveștii, ceva din trecutul lui Catrjin care o urmărește pe tot parcursul poveștii. Nu mi-a pasat de această parte, dar cred că fără asta povestea nu ar fi fost la fel. Este un roman în care avem parte de dragoste, prietenie, trădare, teamă, crime, chiar și de o pandemie :).


Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐

Lectură plăcută!