• Cristina-Maria Mihai-Marin

Recenzie | "Toate florile Parisului" de Sarah Jio

“Toate florile Parisului” ne spune povestea a două femei pe care le despart câteva decenii, dar care trăiesc aproape același destin. Amândouă caută modul în care își pot vindeca traumele trecutului și care se întâmplă să locuiască în același apartament în Paris, pe Rue Cler, la numărul 18.


“Fiecare dintre noi are suferințe pe care le duce. Unele mai mari decât ale mele, altele mai mici. Am învățat cu multă vreme în urmă că nu are nici un rost să te lași copleșit de suferință. Toate rănile se vindecă, chiar și cele mai adânci.”



A fost primul roman scris de Sarah Jio pe care l-am citit și nu aveam nicio așteptare, dar cee ace am citit, mi-a plăcut. Mi-a plăcut modul în care a ales să își lege poveștile una de cealaltă, traversând perioade diferite, la distanță de câteva decenii. Mi-a fost ușor să pun cap la cap povestea din present, dar tot mi-a făcut plăcere să redecopăr dragosteaa protagoniștilor.


Sarah Jio are ca inspirație parțială pentru roman un subiectul care pare să nu își epuizeze niciodată și anume Al Doilea Război Mondial. În roman se referă strict la dominația nazistă în Franța și dramele prin care au trebuit să treacă locuitorii pentru a supraviețuii ororilor.


În trecut, povestea urmărește familiei unui florar de origine evreiască. Povestea lui Celine este dureroasă și mi-a adus aminte de alte romane care au apărut în ultima vreme și care au la bază războiul. Celine era mama singură și își duce existența în Paris, un oraș călcat în picioare de nazisti. Originile sale evreiești sunt descoperite și astfel, atrage atenția unui înalt ofițer neamț lipsit de scrupule. Singurul ei punct de sprijin rămâne dragostea pentru Luc, omul pe care îl iubește în tăcere de mulți ani și fiica ei, Cosette, pentru care și-ar da viața.


Celine este un om curajos, prea curajos de multe ori. Sfidează regulile impuse și asta nu îi aduce nimic bun. Povestea ei vă va emoționa și mereu veți dori să aflați și mai multe despre ea.

“La vie est un sommeil, l’amour en est la reve.”

– Alfred de Musset


În prezent facem cunoștință cu Caroline care se trezește într-un spital din Paris, dar nu își aduce aminte de nimic din viața ei. Suferise un accident, iar memoria îi juca feste. Apartamentul îi a străin, obiectele îi sunt necunoscute și cu tristețe realizează ca a dus o viață solitară pe care nu știe dacă o mai vrea înapoi. Știe că suferise în trecut anumite trauma care au transformat-o în femeia care este acum, dar nu este pregătită să sufere din nou.


În apartamentul ei - pe Rue Cler, nr. 18 - găsește câteva scrisori semnate de Celine, către iubitul ei Luc. Poveștile celor două femei se îmbină într-un mod armonios și vor crea un roman superb și emoționant. Viața lui Celine îi va influenta deciziile lui Caroline, dar și viața.

Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐

Lectură plăcută!