Daphne du Maurier este o scriitoare îndrăzneață – ea a dat curs gândurilor femeilor din secolul trecut, arătând dorința acestora de a-și depăși limitele și ieși din tiparele vieții monotone, dorindu-și, chiar și pentru un moment, să aibă parte de o evadare care să le aducă fericire și împlinire sufletească.
Pornind de la această premisă, autoarea a realizat o poveste într-un stil fluid, care se citește ușor, numai bună pentru weekend.
Dona, o femeie de 30 de ani, căsătorită, cu doi copii minunați, își regretă alegerile din tinerețe și prezentul care nu o multumește, neregăsindu-se în personalitatea molcomă a soțului și în vulgaritatea Londrei de atunci.
Pe parcursul romanului, Dona încearcă să înțeleagă cine este ea, ce rol i se potrivește cu adevărat: cea de femeie chibzuită sau nonconformistă.
Supărată pe sine pentru încercările de a da sens vieții sale, încercări care au pus-o într-o lumină nefavorabila, hotărăște să meargă spre Navron House (alături de copii și guvernanta acestora), pentru a fi singura și a se simți liberă.
"- Și ești fericit?
- Sunt mulțumit.
- Care-i deosebirea?
- Dintre fericire și mulțumire? Aici m-ai prins. Nu e ușor de descris în cuvinte. Mulțumirea e o stare de spirit pe care o avem când trupul și sufletul lucrează în armonie, fără divergențe. Atât sufletul, cât și trupul sunt în pace, fiindcă cele două coordonate sunt suficiente. Fericirea, în schimb, e lunecoasă, îți scapă printre degete, o ai o dată-n viață și se apropie de extaz.
- Nu e continuă, ca mulțumirea?
- Nu, e întreruptă."
Întâlnirea cu piratul francez reprezintă pentru Dona pâlnia de care avea nevoie pentru a întreprinde acțiuni periculoase, nebunești, care o fac să se simtă împlinită. Dar cine este Dona? Cine este acest pirat? Ce decizie va lua Dona în final? Citiți și veți afla!
Nota mea: 3 ⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
Cristina's comment:
Cartea a fot ecranizată de 2 ori. Prima dată în 1944, cu Joan Fontaine și Arturo de Córdova în rolurile principale. A doua ecranizare este din 1998 cu Tara Fitzgerald și Anthony Delon în rolurile Donei și ale lui Jean Benoit.
