„Acul din sânge” este romanul de debut al autoarei Sarah Bower - deși eu le-am citit în ordinea inversă. Am mai povestit despre ea atunci când am facut recenzia cărții "Borgia: Păcatele familiei". Cartea te prinde în mreje încă de la primele cuvinte. Autoarea te cucerește cu descrierile sale, iar povestea nu face decât să te atragă și mai mult în povestea plină de mister, ură, război și dragoste.
În bătălia din 1066 de la Hastings, William Cuceritorul îl ucide pe regele Harold. Oamenii fostului rege au fost înlăturați din pozițiile de putere, iar cei care refuzau să accepte victoria, au fost uciși. Mulți au ales să fugă și să se ascundă prin păduri sau prin satele din Anglia.
Odo of Bayeux, Conte de Kent, Episcop de Bayeux și fratele vitreg al lui William, dorește să creeze ceva ca aceast victorie răsunătoare să rămână în istorie și alege să comande brodarea unei tapiserii care să prezinte vitejia din luptă a lui William și a armatei sale.
Astfel, Odo o cunoaștepe Gytha, o văduvă care are nevoie de bani după ce și-a pierdut cei patru copii. Își vinde trupul pentru a câștiga suficienți bani, dar este foarte cunoscută pentru talentul la brodat. Cum Odo își dorește tot ceea ce este mai bun, Gytha ajunge să lucreze pentru el, chiar dacă ea îl urște din tot sufletul.
Gytha este inteligentă, hotărâtă și curajoasă. Reușeste să îi atragă atenția lui Odo care se îndrăgostește de ea. Deși se angajase să brodeze, să fie plătită pentru munca depusă și poate, dacă va avea ocazia, să îl omoare pe Odo, Gytha ajunge să se îndragostească de cel pe care îl ura.
„Știe din experiență că iubirea e o marfă destul de rară pe acest pământ, nu-i vede vinovați pe cei care profită de ea acolo unde o pot găsi.”
Tapiseria despre care este vorba în roman există și în realitate. Tapiseria de la Bayeux este o pânză brodată de aproape 70 de metri lungime care descrie evenimentele care au dus la cucerirea normandă a Angliei de către William, Duce al Normandiei (mai târziu rege al Angliei) și luptele sale cu Harold al II-lea al Angliei, culminând cu Bătălia de la Hastings.
Tapiseria este formată din cincizeci de scene, cu titluri latine (legende), brodate cu fire de lână colorate pe pânză. În 1729 tapiseria a fost redescoperită de către oamenii de știință, într-un moment în care era expusă anual în Catedrala din Bayeux. Aceasta este acum expusă în prezent la Musée de la Tapisserie de Bayeux în Bayeux (Normandia, Franța).
Ritmul alert în care este scrisă cartea, franchețea și dialogurile spumoase, ironia replicilor personajelor și a situaților întâlnite m-au făcut să nu las cartea din mână. Romanul îmbină perfect ficțiunea cu istoria și cu frumusețea romanelor de dragoste. Toate detaliile nu fac decât să facă cititorul să își imagineze fiecare scenă și fiecare peisaj.
Dacă credeți că este un roman siropos de dragoste, vă înselați. Uitați tot ceea ce știți despre romanele clasice de dragoste și sați o șansă acestui roman extraordinar.
Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
