• Cristina-Maria Mihai-Marin

Recenzie | "Printre tonuri cenușii" de Ruta Sepetys

Actualizată în: Febr. 6

“V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.”

“Printre tonuri cenușii” este o carte emoționantă. Este o carte despre iubirea față de aproapele tău și față de sine, despre trădare, despre război, dar mai ales, despre supraviețuire. Romanul o are ca protagonistă pe Lina, o adolescentă de 14 ani cu multe visuri mărețe. O fată simplă, dar foarte inteligentă, al cărei vis este să studieze la Școala de Artă din Vilnius.



Este la vârsta la care toate-i sunt premise, la care poate să viseze și să creadă că toată lumea e a ei. Doar că… Stalin devine avid de putere. Anexeaza URSS-ului Țările Baltice și îi trimite în lagăre de muncă pe cei care erau împotriva sistemului, direct sau indirect.


Într-o noapte răcoroasă de primăvară, familia Linei este arestată, sunt urcați în tren și trimiși către o destinație necunoscută. Speriați și îngroziți de ceea ce ar putea să le rezerve viitorul, înghesuiți într-un vagon de animale, călătorsc în condiții mizere, dar aceste lucruri nu fac decât să scoată la suprafață puterea interioară.


În ultima vreme am citit doar romane care au legătură cu războiul. Deși nu îmi place să citesc despre tragediile care au avut loc în timpul în perioada respectivă, avem de învățat din orice roman pe care îl citim. O lume în care fericirea se împletește cu durerea și în care prezentul se îmbină cu trecutul în speranța unui viitor mai bun.



După 6 săptămâni în care au călătorit în condiții inumane, fără mâncare și apă suficientă, au ajuns în Siberia. Erau forțați să lucreze pentru Uniunea Sovietică, să muncească pământul ca să primească o rație insuficientă de mâncare. Locuiau în cabane de chirpici alături de alți localnici, în timp ce ofițerii care îi supravegheau, erau cazati în adevărate vile.


“Simțul umorului, a remarcat mama - cu ochii umeziți de lacrimi de cât râsese, nu pot să ni-l ia, așa-i?”

Singura parte veselă din acest roman a fost iubirea dintre Lina și Andrieus. O prietenie care reușește să crească, devenind mai mult de atat. În ciua tuturor greutăților, foametei și fricii constante, Andrieus a fost stâlpul de care Lina avea nevoie ca să poată rezista.



Mi-a plăcut enorm cum a fost construită povestea, mi-au plăcut și amintirile Linei din trecut. Autoarea a reușit să construiască niște personaje mature care s-au dezvoltat extraordinar de bine de-a lungul poveștii. Au trait, au suferit, au învățat. Lina a fost nevoită să se dezvolte mult prea repede pentru vârsta ei. Toate personajele adus un plus poveștii prin replicile lor acide, ironice sau brutal de dure.


Ruta Sepetys, are un fel unic de a relata și de a descrie totul, de a face cititorul să vrea să citească mai mult. Nu am citit multe romane despre evenimentele din Rusia, am aflat multe lucruri pe care nu le știam… și mai mai și lăudam că sunt pasionată de istorie.


Despre evenimentele din Rusia (URSS ca să fiu mai exactă) nu s-au scris multe cărți comparativ cu evenimentele Holocaustului. Singura diferență dintre cei doi este că unul a ucis 7 milioane de evrei, iar celălalt a omorât 20 de milioane de ruși.


Cel mai trist a fost că cei care au fost condamnați la muncă silnică în lagărele de muncă rusești au continuat să sufere și după ce au fost eliberați. Întorși în țările lor, au descoperit ca locuințele și chiar numele le-au fost "împrumutate" de ruși. De asemenea, ei nu au putut să vorbească liber despre ceea ce au trăit și despre nedreptățile pentru care au fost condamnați de frica repercursiunilor sau de frică să nu fie, din nou, trimiși în Siberia sau la Polul Nord.


Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐

Lectură plăcută!