Robert Langdon este “sumonat” la Muzeul Guggenheim din Bilbao unde Edmond Kirsch, fostul lui student, promite să facă o dezvaluire ce va spulbera principiile fundamentale.
Kirsch este un foarte cunoscut om de ştiinţă, inventator, miliardar și… futurolog. El utilizează tehnologia pentru a prezice cu acurateţe evenimente la nivel mondial și susţine că poate răspunde la două întrebări la care cei mai buni oameni de știință nu au putut răspunde: “De unde venim? Unde ne ducem?”
Înainte ca prezentarea să atingă punctul culminant, Langdon încearcă să-şi dea seama care este anunţul ce urmează să fie făcut, dar Edmond este asasinat, fiind împușcat în cap… evenimentul fiind transmis online pentru peste trei milioane de persoane de pe tot mapamondul.
Profesorul, însoţit de răpitoarea Ambra Vidal – care este directoarea muzeului si logodnica prințului Spaniei, decid că trebuie să ducă la bun sfârșit munca lui Edmond și să publice continuarea prezentării. Fiind un fan al tehnologiei, Kirsch a încărcat prezentare pe un server extern care nu poate fi accesat decat cu o parolă de 47 de carcatere.
Cu ajutorul lui Winston – AI-ul creat de Edmond care este și “omul” bun la toate, reușesc să fugă din Bilbao. Planul lor este să ajungă la Barcelona, unde este rezidența lui Edmond și unde speră ei să găsească parola (care se întâmplă să fie versul lui favorit din poemul lui preferat).
Langdon aleargă prin Barcelona într-o cursă contracronometru pentru a afla care e secretul pe care Kirsch un a mai apucat să-l dezvăluie. Casa Mila, unde este locuința lui Edmond (în realitate nu se va întâmpla așa ceva, Casa Mila fiind monument UNESCO), îi îndrumă către Sagrada Familia și până la Centro Nacional de Supercomputación, unde se află cea mai mare creație a lui Edmond.
Lista suspecţilor e lungă şi extrem de variată: de la familia regală a Spaniei, secte religioase mai mult sau mai puţin secrete, extremişti şi terorişti şi terminând cu… Biserica Catolică.
Un vreau să dau mai multe detalii sau să dezvălui care este criminalul, însă dacă aveți un pic de imaginație vă veți da seama imediat cine este vinovatul. Eu am avut dreptate, dar tot am savurat cartea și pot să spun că, până acum, este cartea mea preferată (bine… alături de “Inferno”), dar știu că sunt subiectivă pentru că locuiesc în Barcelona. Oricum, după ce am citit și celelalte cărți ale lui, am reușit să ajung la Paris (“Codul lui Da Vinci”), Roma (“Îngeri și demoni”) și Florența (“Inferno”)… mai trebuie să ajung în America, dar un văd să se întâmple asta în viitorul apropriat.
Dacă vă întrebați ce este simbolul de pe copertă, sunt de fapt scările din turnurile bazilicii Sagrada Familia. Fiind considérate foarte periculoase (ocupă un loc de bază al celor mai periculoase scări din lume), cei care întrețin bazilica au montat lifturi – turnurile pot fi vizitate, priveliștea este minunată – vedeți aici)
Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
