Lansată în 2015 la inițiativa editurii britanice Hogarth, seria „Hogarth Shakespeare” reinventează capodoperele lui William Shakespeare. Astfel, scriitori renumiti remodeleaza operele clasice, transformându-le în scrieri potrivite secolului XXI. Romanul “Macbeth” de Jo Nesbø este publicat în 38 de țări.
„Macbeth este un thriller despre lupta pentru putere, care se desfășoară în egală măsură într-un decor sumbru de roman noir și în tenebrele unei minți paranoice.”
- Jo Nesbø
În această serie, scriitori contemporani revizitează piesele shakespeariene astfel:
· Jeanette Winterson – “Poveste de iarnă” în “O paranteză în timp”
· Howard Jacobson – “Neguțătorul din Veneția” în “Shylock este numele meu”
· Anne Tyler – “Îmblânzirea scorpiei” în “Scorpia”
· Margaret Atwood – “Furtuna” în “Pui de cotoroanță”
· Tracy Chevalier – “Othello” în “Băiatul cel nou”
· Jo Nesbø – “Macbeth”
· Edward St Aubyn – “Regele Lear” în “Dunbar”
· Gillian Flynn – “Hamlet” în “Hamlet retelling”
Macbeth a lui Shakespeare este o capodoperă, iar reinventarea lui Macbeth de către Jo Nesbo nu face decât să confirme asta. Mi-a plăcut cum a fost scris romanul, fiecare paragraf oferind detalii, atât cât să nu plictisească cititorul, fără să existe amănunte de umplutură. Dacă au fost detalii ce aparent nu își aveau rostul, totul s-a așezat pe făgaș la finalul cărții.
Personajele au fost foarte bine construite, iar replicile au fost, uneori, excepționale. Deși este cea mai scurtă piesă scrisă de Shakespeare, Macbeth are o multitudine de personaje, iar Nesbo a știut să jongleze magistral cu ele.
Acțiunea romanului a debutat cu o luptă între două puteri, clanul Norse Riders și Poliția din Capitoliu. Eu am ales o tabără de la început pentru că mi-a plăcut de Macbeth – cel ce era seful trupelor de elită Delta - şi, chiar dacă am fost în tabăra greşită, am rămas acolo până la final.
După mulți ani de corupție în cadrul Poliției, Duncan, care este noul şef, este nevoit să pună un nou șef în fruntea Direcției de Combatere a Criminalității Organizate. Moral, toţi sunt uniţi în lupta împotriva lui Hecate, stăpânul orașului și principalul dealer de droguri în Capitoliu, așa că cea mai simplă decizie a fost ca Macbeth să fie ales.
Am fost convinsă ca el va fi alegerea perfectă pentru acest post și că va munci coc la cot cu Duncan pentru uciderea corupției, dar nici că mă puteam însela mai tare…. Asta se întâmplă când un știi ce se petrece în opera originală pentru că nu sunt fana tragediilor lui Shakespeare.
Am văzut cum personajele trec prin multe stări şi schimbări de comportament, dar nu vă lăsaţi înşelaţi şi nu vă ataşaţi de nimeni pentru că la final toată lumea își vede doar interesul propriu. Capetele au picat unul după altul şi atunci am înţeles de ce romanul este unul noir.
Am avut parte de acțiune pe tot parcursul romanului, lupte fizice și mentale, Macbeth fiind un thriller în care cunoşti criminalul, ba chiar poți să vezzi cum se dezvoltă și cum ajunge la final să fie pedepsit. Aici legile sunt încălcate şi nici măcar iubirea nu mai contează. Gândul de a fi cel mai puternic transformă total unele personaje.
Odată ajuns șeful Direcției de Combatere a Criminalității Organizate, Macbeth vrea să ajungă și mai sus, chiar în local lui Duncan, asa că pentru el un este o problema să-și ucidă cel mai buni prieten sau persoane cu adevărat oneste, care un au nicio vină. Încurajat de Lady, iubita lui, Macbeth ajunge un criminal cu sânge rece, dispus să calce pe cadavre în drumul lui pentru putere, facând pact cu diavolul pentru asta (în cazul de fara, cu șseful clanului Hecate).
Dacă ați citit opera originală, știti cum se va termina povestea. Un este un roman tipic polițist noir, dar modul în care este regândit pentru a fi mai pe gustul cititorilor moderni, mi se pare excelent.
Acțiunea romanului pornește mai greu, dar imediat ce ai reușit să treci peste primele capitole și să intrii în acțiunea propriu zisă, un mai poți lăsa cartea din mână. Aveți răbdare și nu o să fiți dezamăgiți.
Nota mea: 4 ⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
