Ne aflam la finalul celui de al Doilea Razboi Mondial, in Prusia Rasariteana, unde mii de refugiati cauta cu disperare o cale de scapare din calea mortii. Printre acestia se afla si Joana, Emilia si Florian, ale caror vieti se intersecteaza pe drumul catre nava care le promitea salvarea, Wilhelm Gustloff. Fiecare are secrete „incomode”, ca toti cei care traiesc vremuri de razboi, de fuga si de lipsuri.
Uniti prin forta imprejurarilor, povestilor lor converg, iar paleta narativa se imbogateste in consecinta, deopotriva cu emotiile cititorilor care afla despre minciuni si revelatii, despre tradare si generozitate, despre violenta si autoamagire. Cu fiecare minut care-i apropie de tarmul izbavitor, isi inving neincrederea si isi consolideaza speranta.
Nationalitatea, cultura, educatia, statutul social nu mai conteaza atunci cand zece mii de suflete – adulti si copii – se vad nevoite sa lupte pentru supravietuire. Asa cum a facut-o si in romanul "Printre tonuri cenusii", Ruta Sepetys reconstituie fictional un fapt istoric socant, adesea trecut sub tacere, o tragedie a unor victime dintr-un razboi sinistru, in memoria carora scrie, cu sensibilitate si reverenta, un omagiu literar, dovedind ca, pana la urma, omenia si iubirea pot triumfa chiar si in cele mai intunecate si cumplite momente ale istoriei.
Hitler intenționa să-i șteargă de pe fața pămantului pe polonezi. Erau slavi, de stirpe inferioară. Tatăl meu mi-a spus că nazisștii omorâseră deja mijioane de polonezi. Intelectualii polonezi erau executați cu sălbăticie în public. Hitler înființase lagăre de exterminare în Polonia ocupată de Germania, înecând sângele evreilor nevinovați în pământul polonez.
Nu auzisem niciodată de scufundarea navei Wilhelm Gustloff înainte să citesc această carte. Au fost prea puține bărci de salvare și prea multă panică în evacuarea celor de pe navă și în organizarea bărcilor de salvare. Cu toate acestea, a avut la bord de cinci ori capacitatea acceptată cu cei mai nenorociți gen de pasageri: soldați germani răniți, copii și refugiați care fugeau de cotropirea rușilor.
Aparent, dezastrul Gustloff a provocat cea mai mare pierdere de vieți omenești din istoria scufundărilor navelor (peste 9.000 de vieți). Deci, de ce nu am auzit de acest dezastru? Bănuiesc că se întâmplă pentru că a făcut parte dintr-o listă nesfârșită de catastrofe. De asemenea, bănuiesc, are ceva de-a face și cu persoanele care se aflau pe navă - genul de oameni pe care istoria nu-i comemorează sau de care nu-și amintește (adică partea pierzătoare). Este ușor să îngropi amintirea unei povești nefericite a unei nave pline de soldați germani. La urma urmei, ei erau băieții răi.
Războiul schimbase ordinea priorităților mele. Acum mă agățam mai mult de amintiri decât de viitor sau de lucruri materiale.
Poate că acesta este rezultatul unei lumi care nu simpatiza cu durerea și pierderile germane după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și dezvăluirea atrocităților naziste. Oricare ar fi motivul, mă bucur că Ruta Sepetys a adus la lumină această bucată de istorie. Trebuia spusă această poveste.
Dar această carte arată o a treia latură a poveștii - părtașii nevinovați ai războiului. Refugiații cărora li s-a furat totul: casele, familiile, viitorul. Cei care nu au ajuns niciodată să aleagă de ce parte să fie și care și-au petrecut fiecare zi după aceea încercând doar să supraviețuiască. După o călătorie lungă prin Prusia Răsăriteană (actualmente împărțită între Rusia și Polonia), ei s-au îmbarcat pe această navă cu speranța că în sfârșit vor avea parte de un nou început.
Joanna încă o avea pe mama ei. Reîntâlnirea cu ea era motivația care o susținea. Ar ucide dragoni ca să ajungă la ea. Mama era ancora. Mama era confortul. Mama însemna acasă.
Îmbinând realitatea și ficțiunea, aflăm povestea unui grup de refugiați care încearcă să fugă, în timp ce trupele ruse câștigă teren spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Povestită din trei perspective, această carte dezvăluie o latură umană a războiului. Toată lumea pare să aibă ceva de ascuns și o motivație diferită pentru acțiunile lor. Mai presus de orice, această poveste evidențiază lupta pentru supraviețuire.
Cele mai remarcabile în această distribuție de personaje sunt: Joana - o asistentă medicală lituaniană, Emilia - o tânără poloneză însărcinată, Florian - băiatul misterios al poveștii și Alfred - un tânăr soldat german. Există și o distribuție completă de personaje secundare care contribuie la bogăția acestei povești. Fiecare joacă un rol semnificativ din a face din aceasta o experiență de lectură minunată.
Tocmai atunci când crezi că războiul ți-a luat tot ce iubeai, întâlnești pe cineva și îți dai seamă că, într-un fel sau altul, tot mai ai ceva de oferit.
Nu vreau să stric această poveste pentru nimeni. Evident, nava se scufundă - este un eveniment istoric deja cunoscut. Totuși să știți că nu este o poveste de tip curcubeu și unicorni. Este o poveste dureroasă și evidențiază adâncurile depravării umane, precum și amabilitatea incredibilă de care sunt capabili oamenii. Aceasta este o poveste despre tragedie și supraviețuire. Mi-a plăcut mult și aș recomanda romanul fără rezerve oricui caută o ficțiune istorică bună, care să abordeze o parte mai puțin cunoscută a istoriei celui de-Al Doilea Război Mondial.
Romanul este considerat o continuare a "Printre tonuri cenușii", dar poate fi citit și separat. Sunt mici mențiuni către primul roman, dar nu mai mult decât vagi trimiteri la micuța Lina.
Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
Comments