Recenzie | "Phantasma" de Kaylie Smith (Wicked Games #1)
- Cristina Mihai
- acum 21 de ore
- 3 min de citit
Lăsați orice inhibiție, voi cei care intrați în Phantasma. Aici, păcatul are vocea lui. Și mâinile pe tine. Există doar două reguli în acest joc: Rămâi în viață. Și nu te îndrăgosti.
“Never ever make any deals with a Devil. Not unless you wanted to lose your soul.”
Când sora Ofeliei, Genevieve, dispare, există o singură cale de a o salva. Ofelia trebuie să intre în Phantasma, un concurs mortal desfășurat într-un conac bântuit, și să revendice marele premiu: o singură dorință. Phantasma este un labirint de coridoare întortocheate și săli de bal somptuoase, un tărâm al demonilor și al ispitelor. Ofelia va înfrunta nouă provocări, fiecare mai periculoasă decât precedenta. Nu poate exista decât un singur câștigător, iar concurenții nu se vor da în lături de la nimic pentru a-și elimina rivalii.
Această carte este delicios de captivantă și înfricoșător de fascinantă - tocmai pentru că nu am mai citit un dark romance de ani de zile. Descrierea făcută de autoare a atmosferei gotice și stranii a creat o experiență fermecătoare, hipnotizantă și aventuroasă în Phantasma. Narațiunea lui Kaylie îmbină frumos și complex elementele de fantezie și romantism, în timp ce dinamica dintre Ophelia și Blackwell te face să vrei să citești în continuu. Nivelurile chinuitoare ale Phantasma au fost ingenioase - în tortura lor - și a fost o plăcere să văd cât de creativă a fost autoarea.
“Soft hearts don’t survive here.”
“What kinds of hearts do?”
He leaned down until their eyes were level. “Hearts with teeth.”
Ophelia, cea mai mare fiică a familiei Grimm, este legată de moștenirea ei ca necromant al New Orleans și al Conacului Grimm—un destin care a urmărit-o toată viața. Este bântuită de umbrele din mintea ei, temându-se că va eșua și le va dezamăgi pe predecesoarele ei. Mi-a plăcut cum autoarea a explorat OCD-ul, subtil integrat în caracterul Opheliei, construind o eroină puternică, dar cu inimă blândă și trăsături realiste. Prin călătoria ei în Phantasma, și cu ajutorul lui Blackwell, Ophelia descoperă bucăți din sine. Găsește forță, curaj și încredere, iar eu am savurat evoluția ei pe parcursul cărții.
“I may never be rid of my inner demons, but for this single sliver of time, whenever we were together, you made them quiet. I was able to hear myself for once.”
Blackwell, este năluca sexy și misterioasă, cu goluri de memorie și o înclinație spre târguri insidioase. Este fermecător, amuzant și arogant - în cel mai bun mod. M-a captivat instantaneu; există ceva irezistibil în personajul lui. Trecutul său enigmatic și faptul că este captiv - de secole - în Phantasma l-au făcut și mai intrigant. Am iubit devotamentul lui față de Ophelia, mai ales modul în care a ajutat-o să-și recunoască propria putere și valoare. Este un personaj care m-a făcut să am sentiente contradictorii. Știam ca e prea bun ca să fie adevărat și, cumva, am avut dreptate...
“In all the darkness, in all the loneliness, you have been my one source of light,” he lamented as she began to come undone. “My soul will go to its grave with your name echoing in my mind.”
Ophelia și Blackwell sunt un cuplu perfect. Conexiunea lor începe cu o atracție instantanee, dar mi-a plăcut cum sentimentele lor s-au adâncit pe măsură ce au petrecut mai mult timp împreună. Replicile lor pline de umor și proximitatea forțată au intensificat tensiunea palpabilă, amplificând chimia electrică dintre un necromant și o fantomă. Dinamica lor este captivantă, mai ales prin dorința de a se ajuta reciproc. Blackwell o ghidează pe Ophelia în descoperirea noilor ei abilități, în timp ce ea face tot ce poate pentru a-l elibera din Devil’s Manor. Relația lor cuprinde nu doar atracție fizică, ci și o conexiune emoțională și sufletească profundă.
She buried her face into the crook of his throat. “You came.”
“You called,” he answered.
Și atunci de ce doar 4 stele?
Îmi plac poveștile de dragoste, cu cât mai tragice cu atât mai bine, dar cred că au fost mult prea multe scene spicy pentru gustul meu. Plus, Ophelia trece prin 9 probe demonice, una mai grea ca cealaltă, și iese doar puțin sfâșiată. Înțeleg că Blackwell a avut un rol în a o ajuta - nu spun mai multe să nu dau spoilere - dar chiar și cu ajutorul lui, m-aș fi așteptat să fie un pic mai... afectată.
Per total este o carte pe care am savurat-o, un dark romance diferit, un fantasy cum eu una n-am mai citit - și care mi-a redeschis apetitul pentru fantasy. Urmează să citesc și povestea lui Genevive, să văd ce aventuri îi sunt rezervate și celeilate surori Grimm.
Nota mea: 4 ⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
Comentarii