Goodreads este una dintre aplicațiile mele preferate. Fie intru să îmi aduc la zi lectura sau să mă uit să vad ce mai citesc prietenii și să descopăr alte cărți faine. Așa am dat și peste aceasta minunată carte. Am decis să nu mai plec cu mari așteptări atunci când încep o nouă care ca, la final, să nu am parte de dezamăgiri. Așa, mă pot bucura mai mult dacă este o lectură plăcută.
Din câte romane am citit eu până acum care au avut ca subiect Holocaustul, niciuna nu m-a dezamăgit. Unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin, dar nu pot spune că am pierdut timpul cu ele. Din fiecare am învățat câte ceva. Suferințele celor care au trăit aceste experiențe trebuie să fie puse pe hârtie, iar noi trebuie să le citim, chiar dacă ne provoacă o stare sufletească apăsătoare. Așa cum am spus mereeu, nu trebuie să mai repetăm greșelile trecutului. Ura față de rasă, religie, culoare sau sex nu își are locul nicăieri.
Fiecare are dreptul să trăiască așa cum își dorește.
,,…tortura scotea multe lucruri la iveală despre caracterul sau moralitatea unui om, fie el francez, german, evreu sau neevreu.”
Charles Belfoure a scris o carte neașteptat de bună, cel puțin pentru mine. Oferă cititorului un amalgam de istorii, intrigi, secrete care sunt combinate într-o narațiune, ce îl are în prim plan pe arhitectul parizian Lucien Bernard.
Belfoure este, la rândul său, arhitect și scriitor american, autor al mai multor istorii și lucrări de ficțiune. Romanul „Arhitectul parizian”, deși este o carte de ficțiune, are la bază realitatea, căci au fost zeci de mii de oameni executați pentru că au îndrăznit să ajute evreii să scape de deportare.
,,…schimbările despre care vorbesc au ca scop crearea unui ascunziș pentru un evreu urmărit de Gestapo.”
,,Arhitectul parizian” a spus într-un mod foarte realist și uman, povestea Parisului în timpul ocupației naziste din cel de-Al Doilea Război Mondial. Foametea, frica, disperarea, teama constantă de a fi ucis doar pentru că ai îndrăznit să ridici capul din pamânt sau comportamentul soldaților germani față de un popor asuprit de peste 2000 de ani.
Începutul romanului mi-a creat o stare ciudatat. Lucien este fiul unor bogați francezi și a fot crescut, încă de mic, într-un mediu antisemit. Atât bunicul, cît și tatăl său l-au învățat să aibă grijă doar de propria lui piele. Este căsătorit cu Celeste, dar are ca amantă o faimoasă creatoare de modă - care la rândul ei este amanta unui înalt demnitar nazist din Gestapo.
Având mare nevoie de bani, acesta acceptă să colaboreze cu un bogat afacerist francez și să construiască ascunzători pentru evrei, în timp ce colabora cu germanii și le construia acestora fabricile de armament.
Riscul era unul imens, dar era dispus să se sacrifice.
Evoluția personajului mi-a plăcut, Lucien s-a schimbat complet și a demonstrat că pericolul și teama pentru propria viață pot scoate la iveală cele mai bune și demne calități, cel puțin în cazul unor persoane. Personajul Lucien Bernard a devenit un exemplu pentru mine, însă lucrul acesta a avut loc treptat, impresiile mele despre el evoluând odată cu schimbările prin care trecea personajul.
Marile realizări sunt însoțite de mari sacrificii și dezamăgiri, menite să șlefuiască omul. Să fii neînțeles, privit cu ochi răi, să fii blamat de cei pe care îi consideri apropiați sau chiar să fii abandonat. Totoși, Lucien a învățat din toate aceste dezamăgiri și a reușit să devină un bărbat cu caracter.
,, — Nu, trădător nu e cuvântul potrivit. Ești un fel de Faust al arhitecturii, care a făcut un pact cu Mefistofel. Ți-ai vândut sufletul diavolului ca să poți proiecta.”
Povestea este ușoară, simplu de parcurs de orice cititor, romanul reușește să te țină prins în paginile sale și totodată să te relaxeze, chiar dacă este vorba despre un subiect dureros.
Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
