• Cristina-Maria Mihai-Marin

Interviu | Bogdan Hrib: "M-au influențat poveștile oamenilor care au trecut prin viața mea."

Bogdan Hrib s-a născut pe 14 decembrie 1966 în București. A absolvit Facultatea de Construcții Civile, dar n-a lucrat niciodată în domeniu. La începutul anilor '90 a publicat fotoreportaje și anchete în cotidiene și reviste, în 1992 a deschis o agenție de publicitate, iar în 1993 a fost unul dintre fondatorii editurii Tritonic, care a publicat mulți autori români în colecțiile Mystery & thriller (polițiste), SF & Fantasy, Romance etc.


În anii care au urmat a colaborat cu diferite universități, susținând prelegeri despre editarea de carte, relații publice și fotojurnalism. Între 2008-2012 a devenit consilier editorial la Crime Scene Publishing, între 2010 și 2012 a ocupat aceeași funcție la revista Flacăra, a deținut și funcția de vicepreședinte al clubului Romanian Crime Writers. Începând cu anul 2011 se ocupă de coordonarea festivalului Mystery & Thriller organizat la Râșnov.


Bogdan Hrib este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociației Profesioniștilor în Relații Publice, lector universitar la Facultatea de Management din SNSPA, consilier editorial la editura britanică Corylus Books și la cea bucureșteană Tritonic Books.


Gustul pentru literatură i-a fost deschis de biblioteca părinților săi. A început să scrie de când era în clasa a șasea, prima încercare literară fiind inspirată de romanul “Doi ani de vacanță” a lui Jules Verne. Descoperirea literaturii SF l-a determinat ulterior să frecventeze cenaclul bucureștean "Solaris".



În 2007 publică primul roman al seriei polițiste Stelian Munteanu, „Filiera grecească”. Protagonistul seriei este un aventurier pasionat de arme și călătorii, comparat de unii critici cu Sherlock Holmes sau Hercule Poirot. Au urmat “Blestemul manuscrisului” (2008), co-autor Răzvan Dolea și „Somalia, Mon Amour” (2009), co-autor Sofia Matei. Al patrulea roman al seriei, „Ucideți generalul” (2011), a apărut în același an și în limba engleză la ProFusion Publishers, sub titlul “Kill the General”.


În 2012, Bogdan Hrib lasă deoparte seria care l-a consacrat și publică un roman social la editura Cartea Românească, intitulat “Ultima fotografie”. Spre deosebire de precedentele creații, acesta nu este un roman polițist, autorul explorând prin intermediul lui noi direcții literare. Caracterizat ca „o carte a mântuirilor parțiale și a trăirilor intense din partea cititorului”, romanul spune povestea unui fotoreporter care fuge de lumea în care a avut parte de dezamăgiri…


Volumul de povestiri 3+1 (2013) anunță revenirea la seria Stelian Munteanu, unde autorul declara că pregătește un ultim roman. Acesta a apărut în 2016 sub titlul “Patimile doamnei ministru”. Totuși, nu s-a oprit aici, iar cel de-al șaselea volum al seriei, “Reziliența” a fost publicat în 2020. Între timp a mai coordonat volumele colective „Noir de București” și „Gastro Noir” și a participat cu povestiri în volumele „Schițe de iubire” și „Noir de Timișoara”.


În 2015 romanul „Filiera grecească” a apărut în Canada, la Mosaic Press, a publicat o povestire în volumul colectiv „BalkaNoir” (Grecia), o alta în volumul aniversar al festivalului „Alibi” din Slovenia și în 2021, povestirea „Crimă de cartier”, în traducere „A Bucharest Arrest” în Ellery Queen Mystery Mangazine, Los Angeles, USA.

A publicat volumul non-fiction „Editor de unul singur. Management în industria cărții” și este co-autor, împreună cu Anca Mihai și Rebeca Cojocaru la „Scurt manual pentru editarea lucrărilor științifice”.


C. Bună ziua, domnule Bogdan Hrib! Mă bucur că v-ați putut rupe din timp pentru a-mi răspunde la câteva întrebări. Înainte de a vorbi un pic despre literatură și despre cărțile pe care dvs le-ați scris, vorbiți-mi un pic despre dvs și despre hobby-urile pe care le aveți.


B. Despre mine? Citesc mult, un atât de mult cât mi-aș dori, dar… zilnic, măcar înainte de culcare câteva pagini. Dar un fac o competiție din citit… Citesc pentru plăcerea mea. Desigur mai există și joburile unde trebuie să citesc și nu totdeauna un manuscris ajunge și carte.


Hobby-uri? Nu știu. Beau multă cafea. E un hobby? Călătoresc mult. Și o pasiune secretă: pe unde mă duc încerc să găsesc și să-mi cumpăr modele în miniatură de mașini de poliție din țara respectivă. Na, că am spus ceva secret…


C. Ce înseamnă pentru dvs lectura? Cum ați început să citiți și să fiți pasionat de asta?


B. În primul rând un folosesc niciodată substantivul lectură. Eu zic citit. Nu știu cum am ajuns să citesc. Meritul este, cred, al părinților mei care aveau și au o bibliotecă imensă. Printre care și volume pentru copii: Jules Verne și Alexandre Dumas… Le-am devorat. Apoi am ajuns la Agatha Christie și Raymond Chandler…



C. Știu că ați avut debutul literar în 2007. De atunci ai mai publicat alte câteva cărți. Cum ați simțit această trecere de la simplu cititor la autor publicat? Ce s-a schimbat în viața dvs?


B. Viața mea a devenit mai complicată pentru că aveam în mine, simultan, două identități: cea a autorului și cea a editorului. Nu e chiar confortabil pentru cele două se cam contrazic pe termene și pe conținut… Dar după atâția ani reușim să trăim împreună. Am adăugat și identitatea de profesor între timp și acum e chiar mai ușor… știți cum e, când doi se ceartă, al treilea câștigă. Mă rog, nu câștigă totdeauna același dintre cei trei…


C. Romanele polițiste au fost traduse și în limba engleză și au ajuns să fie distribuite și în librariile din UK. Cum au fost primite?


B. Nu știu. Am două cărți traduse – „Filierea grecească” și „Ucideți generalul”, editorii mei zic: Ne-am mișcat mulțumitor, dar piața de traduceri e pera mică în UK. (De exemplu: la 5000 de titluri noi de mystery, doar 75 sunt traduceri. E ca o picătură într-un ocean! :)


Acum, în puțin timp îmi va apărea al treilea roman în Marea Britanie. E vorba de „Resilience”, la Corylus Books, unde am o traducătoare minunată Marina Sofia și un editor extraordinar Quentin Bates… să vedem ce se va întâmpla. Piața est-europeană e cvasi-necunoscută cititorilor de limbă engleză… sperăm să reușim încet-încet să-i convingem să citească și estici, un doar nordici.


C. Ați întâmpinat vreodată probleme în procesul creativ de scriere? Cât de ușor vă este să scrieți și să alegeți subiectul pe care vreți să îl abordați în romanele dvs?


B. Aoleu, procesul creativ de scriere?! Asta fac eu? Credeam că e mai simplu. Dar da, scrierea unui roman e o luptă, în primul rând cu tine, cu lipsa de disciplină și mai puțin cu cea de lipsă a inspirației. Trebuie să ai timp să scrii, să renunți la alte plăceri, la job… Să să mai scrii. E o profesie, un doar o pasiune. Mark Twain are o vorbă celebră: 99% transpirație și 1% inspirație. Adică, muncă!


C. Ați întâmpinat probleme în publicarea primului roman? Ce le-ați spune celor care au de gând să pornească pe acest drum? Ce sfaturi le-ați da?


B. Nu, pentru că aveam deja editorul. Tot eu. Am avut probleme în a-l termina de scris la timp. Sfaturi nu prea cred că ar trebui să dau. Am tot dat și nu cred că a folosit la nimic.


Poate unul singur: dacă te apuci de ceva, încearcă să te păstrezi responsabil, serios, determinat. Altfel e timp pierdut. Desigur nu mă refer la cei care vor să țină un jurnal. Pe scurt dacă te apuci de ceva, încearcă să te transformi într-un profesionist. Cine poate!



C. Ce ne puteți spune despre planurile de viitor și despre alte eventuale romane la care scrieți sau pe care veți începe să le scrieți?


B. Încerc să scriu… Am multe proiecte. Cel mai apropiat de mine: un nou volum colectiv „Noir de Brașov”, coordonat de Tony Mott și de mine, va apărea în august, la festivalul LibFest de la… Brașov. Mai sunt și două romane… unul nou cu Tony Demetriade și Anabella Păduraru și altul cu Alexandru Zaharia… Dar mi-e neclar care va apărea primul. Și mai sunt câteva proiecte non-fiction. Voi încerca să anunț din vreme…


C. Aveți un citat preferat dintr-una dintre cărțile dvs? Dar un personaj preferat?


B. Am un citat pe care l-am avut chiar pus pe perete în adolescență.


„Îndoiește-te, dar mergi până la capăt!”


Nici măcar nu mai știu cine l-a spus. Dar citat din cărți nu am. Personaje preferate? Toate sunt preferatele mele, doar eu le-am construit. Aș zice totuși că Mișa Pușkin apare și dispare întotdeauna la timp.


C. Aveți un citat preferat din literatură sau un roman pe care îl recomandați prietenilor?


B. Citat literar preferat nu am. Am pomenit mai sus de un citat care mi-a guvernat cumva viața. Altul nu. Roman recomandat? Cred că aș putea recomanda o bibliotecă întreagă. Dar pentru a recomanda unui om o carte, ar trebui întâi să-l cunoști mai bine. Mai avem timp pentru asta?


Totuși vă recomand să citiți autori români de mystery & thriller. Scriu la fel de bine ca cei străini. Ei sunt: Lucia Verona, Teo Matei, Tony Mott, Anamaria Ionescu, Monica Ramirez, Bogdan Teodorescu, Dănuț Ungureanu, George Arion, Eugen Ovidiu Chirovici, Stelian Țurlea, Lucian Dragoș Bogdan, Petru Berteanu, Daniel Timariu, Adrian Onciu… Am uitat pe cineva? Desigur mai sunt mulți.


A, și apropo, cei de mai sus un sunt toți publicați de Tritonic.


C. Care sunt autorii preferați și de ce i-ați ales pe ei?


B. Autorii preferați ca editor sau ca cititor?


Ca editor: cei de mai sus (mulți îmi sunt buni prieteni!) și cei pe care încă nu i-a publicat nimeni în România.


Ca cititor: Raymond Chandler, Lee Child, Ann Cleeves, Johana Gustawsson, Marc Voltenauer, mai recent Katrine Engberg sau Thomas Enger. Și alții care vin…


Am pe noptieră patru volume noi-nouțe, cu patru nume noi pentru mine. Și un sunt publicați de Tritonic, ci de Crime Scene Press.


C. Credeți că ei v-au influențat modul în care scrieți sau modul în care ați ales să abordați acțiunea romanelor dvs?


B. Am învățat să scriu, citindu-i pe toți aceștia și pe mulți alții. Îl iubesc pe John Steinbeck, citesc cu plăcere dramaturgia lui Shakespeare (mai ales tradusă minunat de Lucia Verona sau Horia Gârbea), citesc George Arion sau Stelian Țurlea, recitesc Alistair Maclean…



M-am bucurat de Sartre sau Ionescu, de Tolstoi sau Sienkiewicz… fiecare a avut rolul lui. Și m-au influențat poveștile oamenilor care au trecut prin viața mea. Scriitorul trebuie să știe să asculte… Poveștile plutesc în jurul nostru. Trebuie doar să le prinzi… E greu de spus ce m-a influențat punctual… pentru că totul m-a dus aici, unde mă aflu acum.


C. În calitate de autor deja consacrat, credeți că românii citesc? Care creeți că este cea mai mare problema pe care piața românească de carte o are? De ce se feresc cititorii români să citească autori autohtoni?


B. Nu cred că are importanță dacă sunt consacrat sau nu. Mulți români un citesc, pentru că un mai știu sau nu-și mai doresc bucuria cuvintelor. Mi se zice: „Ce să învăț dintr-un roman? Mai bine citesc non-fiction. Acolo primesc lecții…”


Eu nu prea cred în lecții, cred doar în povești personale și în pofta de a mă bucura de arborele poveștii, de creșterea personajele, de cuvintele noi sau vechi, de figurile de stil, de umor, sarcasm, tristețe…


E vorba de simțuri, nu de lecții și rețete. Dar așa simt eu. Iar despre autorii autohtoni: poate că unii sunt snobi, iar alții n-au încredere. Toți ar trebui să se informeze și apoi să încerce să citească români. Dar să citească doar cărți care le plac.


C. Vă mulțumesc pentru toate răspunsurile și vă doresc mult success în toate proiectele pe care le aveți în plan!


B. Vă mulțumesc la fel.


Cărțile scrise de Bogdan Hrib pot fi achiziționate de pe Libris sau de pe site-ul editurii Tritonic.