• Cristina-Maria Mihai-Marin

Recenzie | "Ultimul cântec de leagăn de la Auschwitz" de Mario Escobar

Actualizată în: Aug. 28

Romanul "Cantec de leagan de la Auschwitz" se bazeaza pe povestea adevarata a unei asistente germane curajoase, insarcinata cu ingrijirea celor mai tineri priznieri din Auschwitz. Astfel Mario Escobar aduce la viata povestea despre Helene Hannemann, o femeie care a sacrificat totul pentru familia ei si a luptat cu indarjie pentru copiii pe care spera sa ii salveze.


Fortata sa lucreze in spitalul controlat de insusi dr. Mengele, Helene face tot ce-i sta in putinta, in conditii fizice si psihice inumane, sa-i protejeze cu orice pret pe copiii pe care ii are in grija.



Am citit multe cărți despre Holocaust, memorii și multe romane care au avut la bază fapte reale sau au fost pură ficțiune istorică. Cele care m-au frapat cel mai tare au fost "Mein kampf" a lui Adolf Hitler și "Death Dealer: The Memoirs of the SS Kommandant at Auschwitz" de Rudolf Hoss Cu toate acestea, pare să existe întotdeauna ceva nou de învățat.


Cartea este dedicată „celor peste douăzeci de mii de etnici țigani care au fost închiși și exterminați la Auschwitz și un sfert de milion asasinați în pădurile și șanțurile din Europa de Nord și Rusia”... Habar nu aveam.


Romanul se bazează pe o poveste adevărată, o familie adevărată și spune povestea Helenei Hannemann, o femeie germană căsătorită cu un rrom, un țigan, care este dusă la Auschwitz împreună cu soțul ei și cu cei cinci copii ca țigani, în 1943. Chiar dacă este germană și nu este de etnie rromă, ea refuză să își abandoneze copii și să îi lase să sufere singuri, fără mama lor alături. Aceasta este o carte despre ororile lagărelor de concentrare, dar este și o carte despre dragostea neînfrânată a unei mame pentru copiii ei.


Helene este asistentă medicală și este pusă de Mengele să conducă o școală și o grădiniță pentru copiii țigani din tabără. Desigur, știind cine era ticălosul Mengele și lucrurile îngrozitoare de care era capabil, mi-am dat seama imediat care a fost scopul acestor "instituții".


Acest roman nu este ușor de citit, la fel ca și alte povești despre lagărele de concentrare. Este oribil când citim și înțelegem ce le făcea Mengele copiilor în numele medicinei și cum acești oameni sufereau, condițiile de trai inumane și prea îngrozitoare pentru a le imagina, dar în care erau nevoiți să trăiască. Helene și femeile care o ajută au reușit să aducă zâmbete pe fețele acestor copii atunci când părea imposibil.


Este o carte scurtă și se citește rapid, deoarece nu poți lăsa cartea din mână fără să aflii despre soarta Helenei și a familiei ei. Aceasta este o altă carte la care m-am trezit gândindu-mă la numeroasele milioane de evrei și țiganii care au fost victimele unui nebun care-și dorea să conducă lumea.



Editorul lui Escobar i-a spus că „lumea trebuie să știe” povestea Helenei Hannemann. Escobar ne cheamă pe noi, cititorii și „dragostea noastră pentru adevăr și dreptate” pentru a-l ajuta „să spună lumii povestea Helenei Hannemann și a celor cinci copii ai ei”. La fel ca și în cazul altor cărți despre Holocaust, cred cu pasiune că nu putem uita trecutul, pe care trebuie să ni-l asumăm și să facem în așa fel încât să nu se repete.


Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐

Lectură plăcută!