Înainte de povestea propriu-zisă, facem o mică recapitulare a istoriei.
Problemele evreilor au început in ianuarie 1933, atunci cand Adolf Hitler a preluat puterea in Germania, în functia de Cancelar. Ura față de evrei exista deja, însă el a fost persoana care a știut să profite de asta prin propagandă și îndoctrinare. Nu există un motiv clar pentru existența antisemitismului, dar societatea germană era deja umilită după Tratatul de la Versailles așa că nu a fost nevoie decât de un mic fitil pentru a reporni flacara.
După ce și-a asigurat puterea absolută, a dat primele legi antisemite în 1935, urmând ca la trei ani distanță să fie adoptate primele măsuri fizice antisemite. Inițial au decis trimiterea evreilor în Madagascar, însa și-au dat rapid seama că un dispun de flota necesară și așa a apărut “soluția finală a problemei evreiești în Europa”. În 1941 au început construcția lagărelor “de muncă”, iar în 1942 a început uciderea sistematică a evreilor în lagăre cu gaz Zyklon-B. În total, în timpul Holocaustului (din greacă holókauston: holos, „complet” și kaustos, „ars”) au fost uciși peste șase milioane de evrei.
Povestea Annei Frank e binecunoscută. Anna avea 13 ani atunci când a fost nevoită să se ascundă cu familia și cu alți patru evrei într-o ascunzătoare gândită special, denumită Anexa, undeva în Amsterdamul ocupat de naziști. Au stat ascunși timp de doi ani (din 6 iulie 1942 până în 4 august 1944), de teama deportării în lagăr. Cât a stat în clandestinitate, având speranța că va ajunge scriitoare după terminarea războiului și dorind ca lumea să știe care au fost condițiile în care au trebuit să trăiască cât au stat ascunși, a ţinut și un jurnal (început în 12 iunie 1942).
Jurnalul reprezintă însemnările unei adolescente care se confruntă cu probleme specifice: nevoie de spațiu personal, mici răzvrătiri ocazionale, lipsa prietenilor și singurătate. Se simte neînțeleasă (chiar și de către familia) și nu are cu cine să vorbească, așa că alege să împărtășească toate trăirile din Anexă cu Kitty, jurnalul ei.
Este un copil care s-a maturizat mult prea devreme.
În urma unui discurs ascultat la radio în 1944, începe să scrie varianta a doua a jurnalului, cel pe care dorea ea să îl publice după sfârșitul războiului, lucru pe care nu a mai apucat să-l facă.
În 4 august 1944, când finalul războiului părea foarte aproape, Anne şi ceilalţi şapte locatari ai Anexei sunt arestaţi după ce au fost turnați de o cunoștință. Sunt deportaţi si ajung la Auschwitz pe 6 septembrie 1944 cu ultimul transport. Ulterior, Anne şi sora ei, Margot, sunt mutate la Bergen-Belsen și se sting de tifos în februarie sau martie 1945.
Cu excepţia lui Otto Frank, toți vor muri. Eliberat din lagărul de la Auschwitz, în ianuarie 1945, tatăl Annei se întoarce în Amsterdam unde va locui până în 1953 când decide să se mute la Basel împreună cu soția sa și fiica acesteia - Eva, alte supraviețuitoare de la Auschwitz, și unde vor pune bazele Anne Frank Fonds.
Publica şi face cunoscut în toată lumea prima versiune a jurnalul fiicei sale. În această primă versiune publicată, Otto a ales să elimine din jurnal pasajele care îi stricau imaginea soție sale și a celor din Anexă. Otto Frank este considerat co-autor al “Anne Frank: The Diary of a Young Girl”.
Începând cu anii ’50, autenticitatea jurnalului a început să fie pusă la îndoială. După numeroase teste și expertize asupra însemnărilor din jurnal, a caligrafiei, dar și a materialelor de scris folosite, a fost stabilită autenticitatea incontestabilă a acestuia.
În 1957, fundația a achiziționat clădirea în care se afla Anexa pentru a împiedica demolarea ei. După publicarea jurnalului, tot mai multe persoane doreau să vadă locul unde Anne a stat ascunsă. Drept urmare, casa a fost renovată, iar în luna mai a anului 1960 și-a deschis oficial ușa pentru vizitatori.
Dacă ajungeți în Amsterdam, trebuie să vizitați casa. Turul se rezervă doar online. De asemenea, puteți urmări o variantă modernă a jurnalului, pe pagina oficială a Anne Frank House pe Instagram.
Otto a murit în 1980 la Basel și a lăsat prin testament însemnările originale ale fiicei sale Institutului Național de Documentare a Războiului din Amsterdam, iar drepturile de autor sunt deținute de Anne Frank Fonds.
În 1999, Eva Schloss (sora vitregă a Annei) a publicat “Eva's Story: A Survivor's Tale by the Step-Sister of Anne Frank”, unde povestește cum a fost viața după război pentru ea si familia ei, cum a luat naștere Anne Frank Fonds și motivul pentru care – atât ea, cât și fundația – încă luptă pentru a păstra vie memoria victimelor Holocaustului.
Personal, am citit foarte multe cărți despre Holocaust și Al Doilea Război Mondial. Îmi doresc să ajung la Auschwitz (da, nu este o destinație foarte plăcută de vacanță), însă mi-a fost destul de greu să mă exprim după ce am citit cartea. Nu este o carte complexă, dar modul în care este scrisă și faptul că știu cum se termină povestea…mă lasă fără cuvinte. #WeRemember
Lectură plăcută!
