Nebun, tiran, animal - istoria i-a dat lui Adolf Hitler multe nume. În Mein Kampf (Lupta mea), numită deseori biblia nazistă, Hitler își descrie viața, frustrările, idealurile și visele. Născut într-o familie săracă, într-un orășel din Austria, tânărul Adolf a crescut cu dorința de a deveni pictor.
Moartea părinților săi și respingerea directă de la școlile de artă din Viena l-au forțat să muncească, pe un salariu mizer, ca muncitor. În timpul primului război mondial, Hitler a făcut parte dintr-un batalion de infanterie și a fost decorat pentru vitejie. După război, s-a implicat activ în grupurile politice socialiste și a ajuns repede la putere, stabilindu-se ca președinte al Partidul Muncitoresc German, care mai târziu avea să devină partidul nazist.
În 1924, Hitler a condus o coaliție de grupuri naționaliste în încercarea de a răsturna guvernul bavarez la München. Infamul "Beer-hall putsch" din München nu a avut succes, iar Hitler a fost arestat. În cele nouă luni în care a fost în închisoare, un Hitler amărât și frustrat a dictat un manifest personal adeptului său loial, Rudolph Hess.
El și-a dezvăluit sentimentele împotriva comunismului și a poporului evreu în acest document, care urma să devină Mein Kampf, controversata carte care este văzută ca tipar pentru campania politică și militară a lui Hitler. În Mein Kampf, Hitler descrie strategia sa pentru reconstruirea Germaniei și cucerirea Europei. Este o privire în mintea unui om care a destabilizat pacea mondială și care a fost de vină pentru moartea a milioane de oameni.
Din simpla citire a acestei cărți, cu greu cineva - oricine - ar fi putut să prevadă drumul lui Hitler în începerea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Hitler a scris - sau mai bine spus, a dictat - Mein Kampf în timp ce se afla în închisoare, acuzat fiind de trădare. Cartea este o colecție de platitudini, viziuni idilice ale măreției germane și frustrare personală, cu un ton de discurs și mânat de ură împotriva evreilor.
Hitler s-a născut într-un sătuc uitat de lume din Austria, într-o familie săracă, unde mama lui era casnică, iar tatăl lui lucra la stat. Hitler visa de mic să ajungă să studieze într-un oraș mare, căci se credea foarte talentat la desen și își dorea, mai presus de orice, să devină artist sau arhitect, lucru care s-a dovedit a fi imposibil căci.. nu poseda niciun astfel de talent. A crescut cu un tată dur care voia să-l transforme într-un oficial al statului, dar el nu dorea să aibă șefi și să fie servitorul altora.
A fost pentru prima dată la operă când a ajuns la Viena, unde l-a ascultat - tot pentru prima dată - pe Wagner.
Hitler se considera un cunoscător al istoriei mondiale și al geopoliticii globale și avea un ghimpe în coastă pentru Dinastia Habsburgilor care, spune el, au abandonat poporul german în detrimentul austriecilor. Atât Dinastia Habsburgilor, cât și Dinastia Hohenzollern, sunt pomenite de nenumărate ori în carte, Hitler criticând acerb politica dusă de cele două familii regale, atât în Germania, cât și în Austria.
A fost pentru prima dată la operă când a ajuns la Viena, unde l-a ascultat - tot pentru prima dată - pe Wagner, care era un cunoscut anti-semit. Nereușind să intre la școlile de artă, Hitler a trăit o mare perioadă pe străzi, într-o sărăcie lucie. Prefera să nu mănânce și să își cumpere cărți, în acea perioadă el citind foarte mult despre problemele sociale.
A criticat multă vreme modul în care încercau comuniștii să conducă, deși ulterior chiar el a ajuns să aplice multe dintre ideile utilizate de aceștia A preluat ideea anti-semitismului de la unul dintre partidele austriace și a considerat că evreii erau de vină pentru tot ceea ce era rău în lume și pentru toate neajunsurile și nereușitele lui.
A început să analizeze tot ceea ce îl înconjura, de la artă, la literatură, la afaceri și până la politica. Astfel, el a observat în jurul lui doar evrei... lucru normal la vremea respectivă în Viena. Deși populația evreiască era doar a zecea parte din totalul populației orașului, aceștia se ocupau de principalele industrii.
La Viena a început să urmărască politica și și-a format primele idei care aveau să-i definească regimul.
Tot la Viena a început să urmărască politica și și-a format primele idei care aveau să-i definească regimul: statul să fie condus de o singură persoană, o mână de fier, doar o parte din populație să se poată reproduce pentru a menține doar puritatea rasei, fără alte "creaturi", despre politica proastă dusă de familia regală austriacă, despre ignoranța oamenilor simpli, care credeau balivernele spuse de cei de la conducere.
Prin urmare, el părăsește Viena din motive politice, dar nu renunță la ideea pe care o avea de mic, aceea că o mare parte din Austria aparține de fapt Germaniei - această idee va reveni mai târziu, când Austria va fi prima tară anexată de către nemți.
Ajuns la Munchen, observă o altă lume, o altă limbă, o altă atmosferă, fără creaturile altor etnii (aici referindu-se în special la sârbi, ucrainieni, unguri, polonezi, dar cel mai mult.. la evrei, indiferent de țara de origine). Dorind să lupte pentru "Vaterland", el a intrat în armată printr-o cerere specială aprobată chiar de rege, într-un regiment bavarez. Va sta 6 ani în armată, perioadă care-l va transforma total, dintr-un băiat idealist, într-un bărbat mânat de răzbunare. După terminarea Primului Război Mondial, Hitler va fi decorat pentru acte de vitejie și curaj.
În 1919 a fost numit agent al departamentului politic al armatei bavareze, din însărcinarea căruia a intrat în contact cu o formațiune politică numită Partidul Muncitoresc German. Partidul era de extremă dreaptă, ultranaționalist, antisemit și anticapitalist. Hitler a devenit, după doar câteva zile, membru al comitetului executiv.
Hitler, alături de fondatorul partidului, Anton Drexler, au formulat programul politic în februarie 1922. A fost decisă totodată adoptarea unui nume nou: Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, abreviat NSDAP), uzual numit partidul nazist.
Între 8-9 noiembrie 1923, Adolf Hitler a încercat să ajungă în fruntea Germaniei printr-o lovitură de stat. Această tentativă nereușită a rămas în istorie sub numele de "Puciul de la berărie", din pricina faptului că principalii complotiști au pus la cale planul în berăria Bürgerbräukeller din München. Puciul (eșuat) a fost inspirat de „Marșul asupra Romei”, reușit de Benito Mussolini în Italia, în octombrie 1922. Arestat la 11 noiembrie 1923, Hitler a fost judecat pentru trădare și condamnat la cinci ani de detențiune, dintre care a executat însă numai nouă luni în închisoarea din Landsberg am Lech, în Bavaria, în condițiile în care, pedeapsa normala pentru trădare ar fi fost moartea. Talentul lui Hitler la oratorie i-a convins până și pe judecători de presupusele "nedreptăți" la care sunt supuși oamenii de rând.
Hitler a obținut cetățenia germană abia în 1932, putând astfel să participe la alegeri.
Hitler admirase de mult timp Germania și, în timpul primei conflagrații mondiale, a devenit un naționalist german. Cetățenia germană a obținut-o însă abia în 1932. A fost elogiat pentru vitejie pe front de comandantul său. Capitularea Germaniei în noiembrie 1918 a reprezentat pentru Hitler, ca și pentru cercuri largi germane de orientare conservatoare și ultraconservatoare, un șoc.
Slăbită de efectele Primului Război Mondial, cât și de condițiile foarte grele de despăgubiri de război impuse prin Tratatul de la Versailles, Germania a intrat într-o criză economică gravă. Condițiile impuse Germaniei, ca reparații de război, nu aveau cum să fie acceptate de o populație flămândă, sătulă de război, dar foarte mândră. Efectele s-au dovedit fatale. Din această situație, mișcarea nazistă, condusă de Hitler, a reușit să obțină un capital politic important prin voturile care i-au fost acordate.
Astfel s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler.
Timp de 70 de ani, până la 1 ianuarie 2016, drepturile de autor asupra cărții au aparținut landului german Bavaria, care însă nu a republicat-o niciodată. În plus, a interzis și republicarea ei, atât în Germania cât și în străinătate. O excepție a fost copyrightul în Marea Britanie și în SUA. Imediat după expirarea drepturilor de autor cartea a fost republicată în Germania de către institutul Institut für Zeitgeschichte, dar însoțită de comentarii științifice și istorice, inclusiv de dezvăluirea minciunilor din ea. Această acțiune este totuși foarte controversată.
Este o carte plictisitoare, plină de trimiteri către alte personaje istorice, destul de dificilă de citit și de înteles. Cartea te transpune în mintea lui Adolf Hitler omul, nu în superstarul politic și ucigașul care a devenit ulterior. Nu poate fi considerată o operă a secolului, însă pentru pasionați este un must read. Personal, mi s-a părut o carte foarte greu de citit, prin urmare am ales să ascult varianta audio.
În practică, această carte este greșit scrisă, prezintă idei rasiste științific incorecte ca fapt și este o istorisire extrem de lunga și asta doar pentru a spune o poveste plictisitoare despre formularea unui plan militar care s-a vrut a fi măreț, dar care nu a funcționat.
Deși inițial a avut doar un succes limitat, popularitatea cărții a crescut la fel ca și cea a lui Hitler și a naziștilor. În cele din urmă, a devenit o lectură obligatorie în Germania, iar guvernul a cumpărat exemplare pentru a le oferi cadouri de nuntă proaspeților căsătoriți. După cel de-Al Doilea Război Mondial s-au întreprins eforturi pentru a limita accesul la această carte. Legea germană postbelică a interzis vânzarea și expunerea publică a cărților care susțineau filosofia nazistă. Cu toate acestea, editorii străini au continuat să tipărească lucrarea.
Pentru cei care doresc să afle mai multe despre acest subiect, recomand 2 documentare/mini-serii excelente, care explică modul în care Adolf Hitler a ajuns la putere și cum a reușit el să ucidă peste 6 milioane de oameni, ajungând unul dintre cei mai mari criminali din istorie.
Hitler’s Circle of Evil
The Abyss: Rise and Fall of the Nazis
No rating.
Comments