• Cristina-Maria Mihai-Marin

Recenzie | "Surviving the Angel of Death" de Eva Mozes Kor

Eva Mozes Kor avea 10 ani când a ajuns la Auschwitz. În timp ce părinții ei și cele două surori mai mari au fost duși în camerele de gazare, ea și sora ei geamănă, Miriam, au ajuns să fie "protejate" de cel cunoscut drept Îngerul Morții, dr. Josef Mengele, și supuse unor experimente medicale sadice și forțate să lupte zilnic pentru supraviețuire.


Prin intermediul acestei cărți, cititorii vor afla despre puterea de supraviețuire a unui copil aflat în fața unui rău extraordinar. Cartea include, de asemenea, un epilog despre recuperarea Evei din această experiență și decizia ei remarcabilă de a-i ierta public pe naziști. Prin intermediul muzeul ei deschis în America și prin prelegerile sale, ea și-a dedicat viața păcii, oferind un mesaj de speranță pentru oamenii care au suferit. Ea a militat pentru iertare, pace și eliminarea urii și a prejudecăților în lume.



Tot ce s-a întâmplat la Auschwitz a fost greșit și revoltător. Nimeni nu merita o astfel de soartă, mai ales oamenii al căror singur motiv de a fi acolo era religia lor. A fost iadul pe pământ, dar cred că gemenii au avut parte de o experiență și mai traumatizantă sub "oblăduirea" doctorului Mengele.


"We lined up, side by side, on the concrete pltform. The smell hit me: a foul odor I had never smelled before. It reminded me of burned chicken feathers. (...) the stink was overpowering. It was as if you walked through it, around in it. It was everywhere and inescapable."

Eva Mozes s-a născut pe 31 ianuarie 1934 la Porţ, un sătuc aflat în apropeiere de granița cu Ungaria, în Regatul României, la vremea respectivă. Tatăl ei, Alexander, şi mama ei, Jaffa Mozes, erau fermieri și singura familie de evrei din sat. Eva avea trei surori: Edit, Aliz și sora ei geamănă Miriam.


"I refused to cry out in pain because I did not want to let the Nazis know they were hurting me. (...) We gave them our blood, our bodies, our pride, our dignity, and in turn, they let us live one more day."

În 1940, când Eva și Miriam aveau cinci ani, satul lor, împreună cu Transilvania de Nord, a fost luat înapoi de Ungaria, conform celui de-Al Doilea Premiu de la Viena. În primăvara anului 1944, după ocuparea Ungariei de către naziști, familia a fost transportată în ghetoul regional de la Somlyócsehi (astăzi zonă din Cehia) de la Szilágysomlyó (astăzi Şimleu Silvaniei aparținând României). În perioada petrecută în ghetou, familia a locuit în câmp deschis, pe terenul unei fabrici, în corturi construite din pături și cearceafuri. Câteva săptămâni mai târziu, au fost transportați în lagărul de concentrare de la Auschwitz.


"At Auschwitz dying was so easy. Surviving was a full-time job."

După o călătorie de patru zile, în vagoane de vite, au ajuns la Auschwitz II - Birkenau. Un gardian SS s-a apropiat de mama Evei, în timpul selecției noilor sosiți, și le-a luat pe Eva și Miriam după ce le-au identificat ca fiind gemene. Fetele au petrecut următoarele nouă luni în acest lagăr fiind forțate să participe la experimentele conduse de doctorul SS Josef Mengele. Luni, miercuri și vineri, doctorii naziști le studiau pe ea și pe Miriam, ca și pe mulți alți gemeni, timp de șase până la opt ore pe zi. În zilele de marți, joi și sâmbătă, medicii le duceau la un laborator unde le analizau sângele și unde le injectau diferite substanțe pentru a vedea cum reacționează organismul.



La 27 ianuarie 1945, Armata Roșie a eliberat Auschwitz. Eva și Miriam au fost printre cei aproximativ 180 de copii, majoritatea gemeni, care au reușit să supraviețuiască în lagăr. Mai întâi au fost trimiși la o mănăstire din Katowice, în Polonia, care era folosită ca orfelinat. După alte nouă luni au ajuns înapoi acasă, în Romînia, unde nu au mai gasit pe nimeni. După alți doi ani în care au stat în grija unei rude, la Cluj, au emigrat în Israel. Aici Miriam a devenit asistentă, iar Eva a început să lucreze pentru armată.


"Even though we had been liberated from the camps, we did not feel fred under the comunist rule, and we were still suffering for being Jewish. But it was not just the Jews who were being persecuted. Conditions were terrible for everyone."


În 1960, Eva s-a căsătorit cu Michael Kor, un supraviețuitor al Holocaustulut, și s-au mutat în Statele Unite. În 1965, Eva Kor a devenit cetățean american. Și-au crescut cei doi copii, Alexander și Rina, în Terre Haute, Indiana. În Terre Haute, Holocaustul a fost rar discutat, chiar și printre supraviețuitori. Era un subiect tabu, bine ascuns. Ea a avut numeroase probleme de sănătate despre care credea că erau rezultatul tratamentului și experimentelor ei de la Auschwitz. Sora ei, Miriam a avut probleme cu rinichii în urma acelorași experimente, rinichii acestuia nedezvoltându-se normal, dupa numeroasele injecții efectuate de Mengele. S-a întors la Auschwitz pentru prima dată în 1984.


"Coming from Tel Aviv to Terre Haute was like landing on the moon. I knew nothing about life in the U.S., spoke no english and thought everyone was rich."

În aprilie 1978, Eva a început să câștige respect - în comunitatea ei și în întreaga lume - după ce a fost intervievată de două ori, în timp ce miniseria NBC "Holocaust", cu Meryl Streep și James Woods în rolurile principale, a fost difuzată. În același an, ea și Miriam, care încă locuia în Israel, au început să ia legătura cu alți supraviețuitori ai experimentelor. În 1984, Eva a fondat CANDLES ("Childrens of Auschwitz Nazi Deadly Lab Experiments Survivors"), o organizație a cărei președinte a fost până la moartea ei.


"One day, our math book contain this problem: if you had five jews and you killed three jews, how many jews would be left?"

Un film documentar, Eva: A-7063, a avut premiera pe 5 aprilie 2018, la Universitatea Butler din Indianapolis. Este povestit de Ed Asner și conține interviuri cu Elliott Gould, mai mulți istorici ai Holocaustului și oameni din viața Evei.



Eva Kor a ajuns la concluzia, ca adult, că pentru ca ea să se vindece, trebuie să-i ierte pe toți care au rănit-o în lagăr. Nu toată lumea a fost de acord cu decizia ei de a ierta, dar a simțit că era cel mai bine pentru ea și lucrul potrivit de făcut.


"I hope, in some small way, to send the world a message of forgiveness: a message of peace, a message of hope, e message of healing. Let there be no more wars, no more experiments without informed consent, no more gas chambers, no more bombs, no more hatred, no more killing, no more Auschwitzes."

Pe 4 iulie 2019, Eva a murit în Cracovia, în Polonia, însoțind un grup al organizației CANDLES aflat într-o excursie educațională la Auschwitz. Ea avea 85 de ani și făcea călătoria anual pentru a împărtăși experiențele ei din copilărie și pentru a oferi tururi din perspectiva ei ca supraviețuitor.


Povești ca ale ei, sfâșietoare și revoltătoare, ne reamintesc că trecutul nu trebuie să fie uitat, că Holocaustul nu trebuie să se repete. Pentru asta, pentru curajul și disponibilitatea ei de a spune lumii povestea, de a-și deschide inima și de a-și aminti astfel de momente traumatizante, o admir. O admir pe ea și pe toți ca ea care au ajuns în acel iad, care au supraviețuit și care nu și-au pierdut speranța, oameni care au continuat să vadă binele din lume.


Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐

Lectură plăcută!


Postări conexe

Afișează-le pe toate