La 5 kilometri de micuțul și cochetul orășel Oświęcim se află lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau - acum devenit muzeu memorial în cinstea celor peste un milion de evrei, țigani, deținuți politici, homosexuali sau de alte religii care și-au pierdut viața acolo - un memento al ororilor și al crimelor comise de naziști.
A fost un loc pe care mi-am dorit să îl vizitez, chiar dacă nu este o destinație tipică de vacanță. Este un muzeu unde oricine trebuie să ajungă, măcar o dată în viață. Poate, astfel, vom învăța să nu mai repetăm greșelile trecutului căci viața niciunui om nu este mai presus de viața altui om.
Am avut ceva emoții căci nu am știu dacă vom putea să călătorim în această perioadă nesigură, dar - cu vaccinul la purtător - am putut să ne plimbăm prin Europa în relativă libertate și fără mari restricții. Am rezervat online biletele cu luni de zile în avans pentru a fi siguri că putem vizita muzeul în perioada în care noi eram cazați la Cracovia.
3 ore de emoții și de sentimente contradictorii...
Am ajuns ușor, Auschwitz-ul fiind la 60 de kilometri distanță de Cracovia. Noi am fost cu mașina din dotare, dar dacă decideți să călătoriți cu avionul, peste tot în Cracovia sunt locuri de unde puteți achiziționa bilete de bus sau un tur organizat la Auschwitz. Totuși, eu recomand să achiziționați biletele direct de pe site-ul muzeului memorial. Astfel, o parte din banii pe care îi plătiți pentru acest tur se duc către conservarea muzeului care face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din 1979.
Am simțit o apăsare în piept imediat după ce am ieșit din Oświęcim și am văzut șinele de tren. M-a cuprins o stare de agitație care a culiminat cu filmulețul introductiv, unde am început să plâng. Nu au fost prezentate informații pe care nu le cunoșteam, nu au prezentat povești pe care nu le știam, dar filmulețul respectiv, de doar câteva minute a scos la suprafață lacrimile mele pentru nenorocirile care au avut loc acolo.
Imediat am fost preluați de ghidul nostru, Lukasz, și am început turul care avea să dureze trei ore și jumătate. Am avut un ghid pasionat de istorie, care iubește ceea ce face, care pune suflet și care te face să simți. Am fost un grup mic, undeva la 12 persoane și, datorită acestui lucru, am putut să întrăm în locuri unde grupurile mai mari nu aveau acces.
Auschwitz I
Primul lucru pe care îl vezi este mesajul "Arbeit macht frei." (Munca te va elibera.). Deși cel mai cunoscut semn este cel de la Auschwitz, ideea a fost preluată de Rudolf Höss (comandantul lagărului Auschwitz-Birkenau și cel care a construit lagărul) de la Sachsenhausen, unde Höss a fost căpitan vreme de doi ani. Același mesaj poate fi vazut și la intrarea în lagărul de la Dachau. Semnul care este acum montat la intrarea în lagărul Auschwitz-Birkenau este doar o replică.
Semnul original a fost furat in decembrie 2010. Trei zile mai târziu acesta a fost recuperat, dar era tăiat în trei bucăți. Vinovatul principal a fost un suedez, neo-nazist, care a fost condamnat la 3 ani de închisoare. Semnul original a fost recondiționat, dar se află acum expus în muzeu.
Pornim apoi într-o plimbare printre primele clădiri ale lagărului, unde încă se mai pot vedea urmele gloanțelor. Deși a fost un loc al groazei, actualmente muzeu memorial, trebuie să spun că mie mi s-a părut ceva cenușiu, dar superb în urâțenia lui. Nu am cuvinte să pot exprima ceea, nici nu știu dacă voi putea exprima în cuvintele potrivite experiența mea acolo, știu sigur doar că voi încerca să fac asta.
În fiecare block puteau fi "găzduite" între 700 și 1000 de persoane. Deși trăiau în condiții insalubre, aceștia se puteau considera norocoși în comparație cu cei care aveam ghinionul să ajungă în Auschwitz II-Birkenau. Block-urile erau dotate cu latrine și un loc unde să se spele, iar unele aveau chiar și saltele de paie.
Nu toate clădirile sunt deschise publicului, doar câteva sunt amenajaje special. Unul dintre acestea este Block 5. Nu știu dacă există cuvinte care să poată descrie ceea ce am văzut, în afară de genocid.
Block 5 are și o zonă unde fotografierea este interzisă, dar când veți ajunge acolo, veți înțelege de ce.
Vizita continuă către Block 10, denumit și anticamera morții și locul unde Dr. Joseph Mengele își desfășura experimentele medicale pe gemeni, cei cu diferite boli, pe țigani sau adolescenți.
Imediat lângă este Block 11, închisoarea lagărului sau blocul morții și locul unde s-a testat - pentru prima dată - Zyklon B, în septembrie 1941. Primele victime au fost 600 de deținuți sovietici și 250 de polonezi bolnavi. Block-ul era închis vizitării publicului din motive epidemiologice, fiind un spațiu extrem de mic care nu permitea menținerea distanței.
Între Block 10 și Block 11 se află "The execution wall" (zidul de execuție), locul sfânt al lagărului. Aici este locul în care vizitatorii vin să se roage sau să depună coroane. Este un loc e reculegere, de cinstire a memoiei victimelor Holocautului, un loc de rugaciune și prin urmare este un loc unde nimeni nu vorbește.
Geamurile dintre cele două blockuri sunt acoperite și așa au fost mereu. Astfel, nimeni nu putea să vadă ceea ce se întâmpla în curte. Totuși, nu poți confunda sunetul unei împușcături sau gemetele unor oameni care sunt torturați...
Krankenbau (spitalul) cuprindea blocurile 19, 20, 21 și 28. Secția chirurgicală se afla în blocul 21, iar o parte din parterul blocului găzduia departamentul de stomatologie. Cele 4 blocuri erau cele mai evitate de deținuți căci știau că dacă ajungeau aici, cel mai probabil urmau să moară.
În spatele gardului, la mai putin de 50 de metri de Crematoriul 1, se află casa în care a locuit Rudolf Höss (comandantul lagărului Auschwitz-Birkenau și cel care a construit lagărul), împreună cu soția sa și cu cei 5 copii.
Pe 11 martie 1946, Rudolf Höss a fost arestat de britanici, iar două luni mai târziu a fost predat autorităților din Polonia pentru a fi judecat. În închisoare, la sfatul procurorului, si-a scris memoriile. Procesul lui a început pe 11 martie 1947 și a durat 18 zile. Pe 2 aprilie este condamnat la moarte prin spânzurare.
Spânzurătoarea a fost montată special lângă Crematoriul I al lagărului Auschwitz-Birkanau, crematoriul unde au fost arse cele mai multe victime. După ce a fost împărtășit și spovedit de către un preot catolic, sentința a fost îndeplinită pe 16 aprilie. Cadavrul a fost cremat, iar cenușa a fost împrăștiată astfel încăt sufletul lui să nu-și găsească odihna veșnică… Singura lui cerere a fost ca verigheta să ajungă la soția lui împreună cu o scrisoare de adio!
Momentul în care am intrat în camerele de gazare și în crematoriu am amuțit. Este un moment greu de descris. Sentimentele, mirosul pe care eu încă l-am simțit, senzația de coplesire pe care o ai... nici măcar nu pot să îmi închipui prin ceea ce treceau cei din Sonderkommando zilnic... Nu e de mirare că cei mai mulți ajungeau să înnebunească.
Auschwitz II - Birkenau
Distanța dintre Auschwitz I și Auschwitz II - Birkenau este de 3.5 kilometri. Distanța nu se parcurge pe jos, ci sunt autobuze care parcurg acest drum. Ele pleacă din cele două locații o dată la 10 minute.
Vagonul de tren are, de asemenea, o poveste emoționantă. Vagonul este unul orginal care a fost găsit într-o zonă rurală din Germania. Acesta a fost recondiționat de Frank Lowy, un important om de afaceri de origine evreiască, și donat muzeului în momoria celor peste 400.000 de evrei maghiari care și-au pierdut viața în lagăr.
Tatăl lui Frank, Hugo Lowy a fost deportat din Ungaria într-un transport care a ajuns la platforma de descărcare din Birkenau în mai 1944. În timpul selecției, a fost clasificat ca fiind apt pentru muncă. El purta o coletă care conținea obiecte rituale, tefilina și talitul său. Când a refuzat să lase pachetul în urmă pe rampă, oamenii din SS l-au bătut până când acesta a murit.
În momentul inaugurării vagonului la muzeu, Frank a lăsat în interiorul vagonului propria sa coletă, în memoria tatălui său.
Înainte de a începe plimbarea prin Auschwitz II, am parcurs, pe jos, distanța de la platforma de selecție până la crematorii, același drum care a fost făcut de sute de mii de oameni înaintea noastră, un drum de doar 10 minute.
Auschwitz-Birkenau a fost eliberat pe 27 ianuarie 1945 de trupele sovietice. Pe 26 ianuarie, naziștii au bombardat 4 dintre cele 5 crematorii și au încercat să distrugă locul pentru a șterge urmele crimelor care au avut loc aici. Zeci de mii de documente au fost distruse.
Putem spune foarte multe despre naziști, dar nu putem nega că erau cei mai buni la ținut evidențe.
International Monument to the Victims of Fascism a fost dedicat celor care au murit în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau între 1940 și 1945. Acesta a fost dezvelit în anul 1967 în prezența a peste 200.000 de invitati: foști supraviețuitori, urmași ai acestora, familii regale, oameni polițici sau simplii vizitatori.
În spatele crematoriului 5 se află 4 pietre de mormânt care marchează locul unde naziștii aruncau cenușa celor arși, o acțiune complicată din cauza terenului mlăștinos din zonă.
Cei de la muzeu încearcă să păstreze toate clădirile nemodificate și neatinse în Auschwitz II, însă faptul că au fost clădiri care nu au fost construite să dureze - și din cauza terenului și a intenperiilor - fac ca acest lucru să fie foarte greu. De asemenea, distrugeri majore sunt cauzate și de vizitatorii care distrug patrimoniul.
Restaurarea unei singure clădiri din Birkenau poate costa până la 3 milioane de euro, în funcție de cât de afectată este clădirea respectivă. Banii sunt obținuți din donații private, din bilete, sau prin intermediul ONG-urilor care organizează diferite strângeri de fonduri.
În timp ce Auschwitz I a fost considerat lagărul principal unde se regăseau toate clădirile administrative, Birkenau a fost de la început un lagăr de exterminare. Cladirile construite în grabă și precar și cele 4 crematorii demonstrează asta.
De ce Auschwitz?
Multă vreme m-am întrebat de ce naziștii au ales Auschwitz ca locație pentru lagăr, dar - așa cum se poate observa și în poză - Auschwitz se afla în mijlocul teritoriilor.
Deși noi știm doar de Auschwitz și Birkenau, lagărul mai avea și Auschwitz III-Monowitz care era un lagăr de muncă pentru compania chimică IG Farben, dar și alte 40 de sub-lagăre.
De asemenea, pe lângă lagăre de muncă și lagăre de exterminare, deținuții erau folosiți si pentru ca marile companii să poată face experimente pe oameni fără a fi trași la răspundere în cazul unor efecte adverse. Toate companiile încă există și au succes.
Chiar dacă nu este o destinație exotică de vacanță, trebuie să vizitați - măcar o dată în viață - lagărul de la Auschwitz. Este o experiență tristă, dureroasă, cutremurătoare, dar de unde putem învăța multe.
Eu am făcut o promisiune că mă voi întoarce acolo, cel puțin încă o dată, de această dată iarna. Ghidul ne-a spus că este cu totul o altă experiență, mai ales la temperaturi foarte scăzute, cu zăpadă.
Vă las aici un mini documentar de 30 de minute unde puteți asculta mărturiile celor care lucrează la muzeu și motivația lor în a face acest lucru. Este un documentar emoționant cu imagini cutremurătoare so... brace yourselves! Lukasz, unul dintre cei pe care îi veți vedea în documentar, este cel care nou ne-a fost ghid în această "aventură". Nu puteam nimeri un ghid mai bun, mai pasionat și mai sufletist pentru a ne ghida în această călătorie emoționantă.
Comments