• Cristina-Maria Mihai-Marin

Recenzie | "Soția diplomatului" de Pam Jenoff (Iubita comandantului #2)

Cum am avut norocul sa ajung aici, sa fiu in viata, cand atat de multi altii nu mai sunt? Ar fi trebuit sa mor... Dar iata-ma aici.


1945. Supravietuitoare a brutalitatii unui lagar de prizonieri nazist, Marta Nederman are sansa de a scapa cu viata. In procesul ei de vindecare dupa traumele suferite, il intalneste pe Paul, un soldat american care ii da speranta unui viitor mai fericit. Dar planurile lor de a se intalni la Londra sunt distruse cand avionul lui Paul se prabuseste.


Indurerata si insarcinata, Marta se casatoreste cu Simon, un diplomat britanic care are grija de ea, si intrezareste bucuria pe care o pot aduce o casa si o familie. Dar fericirea ei este amenintata cand afla ca un spion comunist a infiltrat serviciile de informatii britanice si ca singura persoana care poate scoate la lumina tradatorul este legata de trecutul ei.


Continuare a actiunii din romanul "Iubita comandantului", descriind o perioada de mari tulburari si schimbari, Sotia diplomatului este o poveste despre supravietuire, iubire si eroism, care dovedeste imensa putere si rezistenta a femeilor.



În timp ce lecturam cartea, am oscilat între 4 și 5 stele. O poveste frumoasă care are loc imediat după Al Doilea Război Mondial, un moment de cumpănă și schimbări politice, când Rusia controla părți mari din Europa de Est, fiind perioada de început a comunismului.


A fost o poveste plină de frământări de suflet, care a culminat cu o frumoasă prietenie. Aceasta este povestea Martei, luptătoarea din rezistență cu care am făcut cunoștiință în primul volum al trilogiei, "Iubita comandantului".


După ce a fost arestată și ulterior eliberată din lagărul de la Dachau, Marta se trezește într-un spital din Praga, rănită, speriată și furioasă. A stat în lagăr câteva luni, timp în care a fost interogată și torturată de naziștii care voiau să afle informații despre membrii din Rezistență. După luni de recuperare, ea își revine și reușește să fugă în Anglia folosindu-se de actele unei prietene care a murit în spital.


Odată ajunsă în Anglia, își găsește rapid un loc de muncă, grație faptului că era vorbitoare de poloneză, o limbă extrem de utilă în acea perioadă în care toată lumea se recupera de pe urma războiului. Marta ajunge să fie căsătorită cu un diplomat englez, dar oare el e cel pe care îl iubește cu adevărat?


În timp ce se afla în spital pentru a se recupera, Marta s-a reîntâlnit cu soldatul care a salvat-o de la Dachau. A fost iubire la prima vedere, doar că... el a trebuit să se reîntoarcă în SUA pentru a fi lăsat la vatră. Și-au promis că se vor revedea, două săptămâni mai târziu, lucru care nu se va întâmpla... și de aici viața Martei va căpăta o altă direcție.


Totul este doar o imagine bine construită, dar nimic nu este real.



Este recrutată de Ministerul Afacerilor Interne pentru a călători în Germania deținută de ruși pentru a identifica o persoană care poate să ofere informații de care englezii au nevoie. Din nou ajunge să își riște viața pentru ceilalță, fără să o intereseze cât de puțin dacă trăiește sau nu.


Au fost multe lucruri care mi-au plăcut la această poveste. Am iubit personajul Marta. Era cinstită, loială, puternică, inteligentă, plină de resurse, dar atât de tristă și melancolică pentru tot ce a pierdut în viață. Povestea recuperării ei - care a deschis cartea - fost minunată. Pe măsură ce viața ei continua, m-am tot gândit: mai poate altceva să meargă prost pentru Marta?? Povestea mi-a dovedit că se poate, și încă cum.


Nu prea am citit nimic despre perioada de după război. Nu este un subiect atât de căutat cum este perioada războiului și a fost interesant să citesc cum oamenii au trecut de la ocupația nazistă la cea rusească, ambele provocând atât de multe pierderi, opresiune și teamă. Per total a fost o poveste bine scrisă, cu mai multe răsturnări de situații, iubiri, trădări, crime, și mai multe trădări, dezamagiri și puțină fericire.


A fost și o parte care nu mi-a placut și care m-a făcut să îi dau o notă mai mică romanului. Marta trece prin foc și sabie pentru a avea parte de puțină fericire, doar că soarta i-a fost potrivnică și a supus-o la mai multe "munci", poate mai complicate decât au fost cele ale lui Hercules. Diferența este că Hercules era semi-zeu, pe când Marta a fost doar un om. Au fost situații cusute cu ață albă din care Marta nu ar fi putut să scape, în mod normal, și totuși...


Nota mea: 4 ⭐⭐⭐⭐

Lectură plăcută!