Când am văzut prima dată această carte de ficțiune istorică despre Procesul de la Frankfurt din 1963 a celor care au fost la Auschwitz, am știut că trebuie să o citesc. Chiar dacă am citit multe cărți de ficțiune istorică și non-ficțiune despre Al Doilea Război Mondial, nu citesc adesea cărți care explorează anii postbelici. Este printre puținele romane pe care le-am citit despre perioada postbelică, dar a fost o lectură fascinantă pentru mine.
Este anul 1963 și Eva Bruhns are 24 de ani și locuiește cu familia ei la Frankfurt. Având în vedere vârsta ei fragedă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ea nu prea are amintiri despre acea perioadă de timp. Lucrează ca traducător și speră că iubitul ei bogat, Jürgen Schoormann, o va cere - în curând - în căsătorie.
Totul se schimbă când David Miller vrea să o angajeze pe Eva ca traducătoare pentru un proces al unor crime de război, lucru care nu îi prea convine lui Jürgen - un bărbat care consideră că locul femeii este acasă, cu doi sau trei copii, la curățenie și la cratiță. Eva este îngrozită de ceea ce aude la proces și asta îi schimbă aproape total modul de gândire, iar de aici vor izbucni numeroase probleme de cuplu și de familie, pentru că familia Bruhns are secrete care speră să nu iasă niciodată la iveală.
Eva este personajul principal și inima poveștii, dar ai ocazia să intri și în mintea celorlalte personaje. La începutul cărții a fost ușor deranjant când citeam povestea din prisma unui personaj și apoi, fără niciun avertisment, povestea sărea la istorisirea unui alt personaj. M-am adaptat rapid și am început să savurez această poveste complicată.
Am simțit că există două părți ale poveștii. Aveți procesul care intră în detaliu despre atrocitățile războiului și, în special, despre ceea ce a avut loc la lagărul de concentrare de la Auschwitz. Cealaltă parte convingătoare a poveștii a fost Eva. Nu vreau să intru în detalii despre povestea ei ca să nu fiu nevoită să dau vreun spoiler, dar am crezut că autorul a făcut o treabă bună arătând atitudinile și mentalitățile oamenilor din Germania în perioada respectivă.
Unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le-am aflat ulterior a fost că elevii germani trebuie să învețe despre Holocaust în școală și mulți sunt obligați să viziteze un lagăr de concentrare sau să viziteze un muzeu al Holocaustului, astfel încât să poată afla lucrurile oribile care au avut loc. Este o metodă prin care lumea se asigură că istoria nu este uitată și că astfel de atrocități nu se vor mai repeta în istorie. Apreciez germanii pentru că își asumă și partea neagră a istoriei lor.
Singurele mici critici pe care le am asupra cărții sunt, în opinia mea, povestea lui Annegret (sora mai mare a Evei), care nu era pe deplin necesară și finalul pe care l-a ales pentru David, aș fi vrut altceva... merita altceva :). Nu este o carte plină de acțiune, dar povestea decurge lin. Este bine scrisă și personajele sunt bine conturate.
Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
