București, 1989
În Europa, toate regimurile comuniste se prăbușesc rând pe rând. Românii nu se bucură de libertate, ci se află în continuare sub brațul de fier al dictaturii lui Nicolae Ceaușescu.
Într-o țară închisă, izolată și condusă prin impunerea sentimentului de frică, Cristian Florescu, un adolescent de șaptesprezece ani, care visează să devină scriitor, este șantajat și racolat de Securitate. Nu-i rămân decât două posibilități: să-i trădeze pe toți din jurul lui, tot ce iubește, sau, folosindu-se de de noul lui statut, să facă tot ce poate pentru a submina sistemul totalitar, din interior. Cristian riscă totul ca să demaște regimul autoritar și pe cel mai diabolic dictator din Europa de Est, să ofere o voce poporului român și să arate lumii ce se petrece în țara lui. Când apare scânteia Revoluției, se alătură plin de entuziasm și luptă pentru schimbare și, în sfârșit, pentru Libertate.
It was December 21st. Romanians in Bucharest were united and ready. For revolution.
A cunoaște istoria este o modalitate de a ne aminti și de a învăța, de a încerca și de a opri atrocitățile, de a fi conștienți că lucrurile se pot întâmpla sub mantia suspiciunii, a fricii și a manipulărilor presei, noilor surse sau chiar a populației. Românii care au trăit în țară când se afla sub comunism știu exact cum este o viață plină de teroare.
" (...) some believe that Dracula is the most frightening character associated with Romania. When they learn the truth, will it haunt them?
Dracula is fiction, with no real connection to Romanian history. But there was once a real bloodthirsty monster living in a castle in Romania. He remained in his tower for twenty-four years. While Dracula chose specific victims, this other monster chose to be evil and cruel . . .
To everyone.
He denied them food, electricity, truth, and freedom.
The citizens of Romania were stoic and resilient, but they suffered a terror of tyranny."
Deși știam ceva din ce s-a întâmplat în România în timpul domniei tiranice de 24 de ani a lui Nicolae Ceaușescu, nu eram pe deplin conștientă de detaliile pe care le-am aflat din poveste. Cunoșteam frânturi din poveștile părinților și ale bunicilor și, cu toate astea, nu m-a interesat să știu mai mult. De ce asta? Nu am nici cea mai vagă idee. Cumva, m-a pasionat mai mult istoria altor țări...
"In Romania, we did as we were told. We were told a lot of things. We were told that we were all brothers and sisters in communism. Addressing each other with the term “comrade” reinforced that we were all equal, with no social classes to divide us. Good brothers and sisters in communism followed rules."
În 1989, Cristian Florescu, un adolescent în vârstă de 17 ani, nu a cunoscut nimic altceva decât spiritul și viața zdrobitoare de existența sub acest regim totalitar, dar știe de la bunicul său că lucrurile au fost mai bune înainte. Cristian știe că asta este tot ce există în prezent, nu are așteptări și e conștient că nimic nu se va schimba, lucrurile doar se vor înrăutăți, dacă nu se va întâmpla nimic care să trezească populația din această amorțeală.
"Our hero, Draculescu, sat in his cardboard castle wearing a hollow crown, surrounding himself with clapping men who bowed to him as the Golden Man of the Carpathians while his people suffered, starved, and lived in terror.
I blinked, trying to stop myself. The thoughts alone warranted a death sentence."
El și familia lui de cinci persoane locuiesc într-un apartament mic cu un singur dormitor, iar Cristian doarme într-un dulap. Nu au niciodată suficientă mâncare și trebuie să stea la coadă ore întregi pentru a obține rația zilnică. Părinții lui Cristian lucrează șase zile pe săptămână, douăsprezece ore pe zi, în timp ce Cristian merge la școală până la ora 19, șase zile pe săptămână. El trebuie să facă „voluntariat obligatoriu” în zilele lui libere, iar când va termina școala i se va atribui o slujbă pe care o să o aibă pentru tot restul vieții.
"Ceauşescu and his family were free to travel to every continent and experience all the world had to offer, but he kept his people caged within the country’s borders, working, full of fear, terrorized if they inquired about a passport."
Pe lângă teroare, mai sunt și turnătorii, spioni chiar în sânul familiilor. Nicio cameră nu este sigură, pereții au urechi și casele sunt pline de microfoane. Sunt persoane care raportează tot agentului "de serviciu". Familiile trebuie să șoptească în apartamentul lor, trebuie să-și ascundă toate gândurile și sentimentele adevărate sau riscă să fie arestați sau ucisi. Stau îmbărcați din cauza lipsei de căldură din apartamente, nu au curent în mod regulat. Nici spitalele nu sunt scutite de la aceste lucruri și bebelușii prematuri mor pe capete. Femeile trebuie să facă cât mai mulți copii, dacă se poate chiar 10, deși aceștia pot fi luați imediat de către partid și crescuți astfel încât să fie loiali doar conducătorului.
“Now East Germany. My god, the Berlin Wall is falling!” said Bunu, his hand upon the radio. “Do you know what this means?”
“Yeah, Poles, Hungarians, and East Germans make revolutions and all we make are Bulă jokes,” I said. (...)
“Bunu, if no one knows much about Romania, how will they know we need help?”
“Romanians who live outside of the country—the diaspora and exiles—they’re on our side and will spread the word,” insisted Bunu."
Oricine poate fi spion al poliției secrete din cauza șantajului și acum Cristian este pus în fața unei decizii care-l îngrozește. Are de luat o decizie care îi va schimba viața: să-i trădeze pe cei pe care îi iubeste sausă încerce să lupte împotriva sistemului? Aceasta este viața lui Cristian și nu se va îmbunătăți. Îi place să scrie, dar să scrie și să gândească pentru sine este o condamnare la moarte. Nu există libertate și, deși greutățile fizice sunt groaznice, greutățile mentale și psihologice sunt un adevărat coșmar.
"Nadia Comăneci had arrived . . . in the United States.
One of Romania’s biggest celebrities had no access to a passport, no privacy, and no freedom. Of course not. She had been considered property of Romania, owned by the State. Until now.
Nadia’s international attention probably enraged Mother Elena. After all, there was room for only one hero in Romania.
Him."
Ruta Sepetys expune o parte a istoriei puțin cunoscută de lume. Mă bucur că a ales să scrie despre asta și să facă cunoscute ororile la care au fost supuși peste 20 de milioane de oameni pentru aproape două decenii și jumătate. Mă bucur că un autor consacrat a ales să scrie povestea pentru că astfel poate să ajungă la mult mai multe persoane comparativ cu o poveste, aceeași poveste, scrisă de un autor contemporan român. Este o parte a istoriei pe care trebuie să ne-o asumăm, pe care să o cunoaștem și să nu mai permitem să se întâmple așa ceva, niciodată, în România sau într-o altă țară democratică.
"I grabbed the flag and cut the communist coat of arms from the center, leaving a hole amidst the vertical stripes of blue, yellow, and red. I held it up to the crowd. Without the emblem in the center, the flag resembled our national flag of the 1800s: Blue for liberty. Yellow for justice. Red for blood."
Nu ai unde să pleci, nu poți decât să te alături revoluției pentru că nu există viitor sau libertate cu această viață. Odată ce Cristian vede cum este lumea liberă, el știe că poporul este mințit și că Vest-ul nu știe realiltatea pe care o trăiesc românii. El vrea să facă cunoscute umii minciunile imprăștiate de liderul "iubit" al națiunii sale. Povestea lui Cristian este intensă, frumoasă, tragică și sfâșietoare, iar Sepetys aduce în prim plan viața și lupta oamenilor în această perioadă în România.
Vă las un documentar de la Recorder, unul dintre cele mai reușite, care arată în imagini realitatea oamenilor de rând de atunci.
Este a doua carte pe care am citit-o de la Ruta Sepetys. Prima, "Printre tonuri cenușii" m-a emoționat până la lacrimi. Totuși, deși "Sfârșitul șoaptelor" vorbește despre istoria poprului meu, povestea nu m-a emoționat așa cum a făcut-o povestea micuței Lina. Cartea a primit din partea mea doar 4 steluțe, cu puncte bonus pentru subiect.
Nota mea: 4,5 ⭐
Lectură plăcută!
