• Cristina-Maria Mihai-Marin

Recenzie | "Procesul" de Franz Kafka

Procesul lui Franz Kafka urmareste istoria stranie si tulburatoare a lui Josef K., lucrator la banca si celibatar, care se trezeste intr-o buna zi "arestat" fara sa aiba habar de ce: este momentul cind viata lui se schimba ireversibil. Va incepe un sir de incercari disperate de a afla adevarul si de intimplari halucinante, toate gravitind in jurul unui tribunal fantomatic, necrutator, ale carui victime isi asteapta sentinta fara sa stie daca isi vor capata vreodata libertatea.


Parabola a unui secol care a nascut doua regimuri opresive, povestea unui om arestat fara a fi vinovat, persecutat si, pina la urma, executat "ca un ciine", romanul neterminat al lui Kafka a ajuns sa reprezinte soarta nenumaratelor victime ale nedreptatii politice si ale injustitiei legii.



Procesul de Kafka este fix realitatea pe care o trăim în fiecare zi. Există oamenii care nu-și pot apăra drepturile pentru că sunt prea “mici” și oameni care sunt îngrădiți din a-și cunoaște drepturile parcă prin arma psihologicului sau pur și simplu, prin neștiință. Cam despre asta este vorba în Procesul.


Joseph K. este un bărbat de 30 de ani, care este arestat pentru un presupus delict neștiut. El asistă la repetate întâmplări în tribunalul propriu-zis, iar tribunalul este construit de o așa manieră încât fiecare își știe statutul în instituția respectivă (pe etaje, la parter fiind sala de judecată iar la mansardă, birourile judecătorilor).


Deși inculpatul își găsește la un moment dat un avocat prin intermediul unui unchi – apărut de nicăieri, acesta se dovedește a fi și el la fel de corupt ca ceilalți. Într-una din vizitele la avocat, K. întâlnește un om de afaceri care se întâmplă să fie un alt client de-al avocatului de peste cinci ani și care îi dezvăluie că a devenit cumva sluga lui (avocatul chiar îl umilește în fața lui Joseph spunându-i că este “ca un câine”).


Acesta este momentul în care K. își concediază avocatul și decide că se va apăra singur la proces, chiar dacă nu știe care sunt acuzațiile aduse. Își da seama că trăiește între două lumi care se influențează reciproc într-o manieră dramatică și crudă.

Josef află prin intermediul unui pictor, care se întâmplă să fie chiar pictorul tribunalului, că niciun inculpat nu a fost vreodată achitat și că procesul poate dura la nesfârșit. În acel moment, Josef își da seama că nu are cum să câștige acel proces. În ziua împlinirii vârstei de 31 de ani acesta este asaltat de doi necunoscuți, dus în afara orașului și injunghiat de două ori în inimă.


Îi este oferită șansa de a se sinucide , dar refuză spunând că își merită soarta deoarece “și-a ratat posibilitățile de afirmare umană“.

Franz Kafka este și el însuși într-o strânsă legătură cu personajul romanului, Josef. Kafka s-a înfometat pentru că nu putea mâncă fără să sufere dureri imense (suferind de o tuberculoză a laringelui), iar în momentul în care a fost internat în spital, s-a deconectat singur de la aparatul de oxigen, acesta fiind sfârșitul triumfător al scriitorului - fiind conștient că doar prin moarte va scăpa de suferința imensă.


Nabokov spune despre el că este cel mai mare scriitor al secolului XX, doar că eu nu am putut să îi descopăr geniul. Am avut probleme în a întelege, uneori, toate personajele care apăreau din neant sau dintr-un colt întunecat al camerei. După ce termini romanul și îți iei un timp de gândire, să analizezi tot ceea ce ai citit, poți înțelege mult mai ușor.


Am realizat la final ca Joseph a fost condamnat încă din momentul arestării. Nu din cauza corupției sistemului (deși, poate, și asta a ajutat), dar din cauza modului lui indiferent față de acuzații și arestare.


Oamenii, în general, tind să se sperie în momentul în care sunt arestați, mai ales dacă se știu nevinovați. K. în schimb a fost total indifferent la acest lucru. Pe langă faptul că nu a încercat să afle care îi sunt acuzațile aduse și pentru ce a fost arestat sau să discute cu un avocat despre cee ace ar putea să facă mai departe, el continua să se duca la serviciu ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ba, din contră, umblă după fustele damelor pe care le întâlnește.



Nota mea: 2 ⭐⭐

Lectură plăcută!


Postări conexe

Afișează-le pe toate