"Povești despre speranță" este prima carte de nonficțiune scrisă de Heather Morris, autoarea bestsellerurilor "Tatuatorul de la Auschwitz" și "Călătoria Cilkăi". O împletire între memoir și self-help, este o pledoarie pentru comunicare, empatie și implicare, ce completează portretul lui Lale Sokolov, tatuatorul de la Auschwitz, așa cum l-a cunoscut autoarea în ultimii lui ani de viață, dar oferă și detalii inedite despre întâlnirea cu două dintre cele trei surori supraviețuitoare ale Holocaustului care vor fi protagonistele următorului său roman, "Trei surori".
În "Povești despre speranță", Heather Morris explorează arta ascultării – o deprindere dobândită în copilăria petrecută în Noua Zeelandă. Capacitatea ei de a asculta l-a determinat pe Lale să-i încredințeze povestea lui.
Am citit cele două cărți anterioare scrisă de Heather Morris și am fost complet năucită de ele, așa că, atunci când mi s-a oferit ocazia să citesc și această carte, nu aveam cum să spun nu, căci abia așeptam să o citesc.
Din păcate, această carte m-a dezamăgit. Cartea nu este altceva decât un material de umplutură, o care scrisă pentru a mai câștiga niște bani și ar fi fost mai potrivită unui articol de revistă.
În loc să fie o lectură fascinantă despre persoanele care au inspirat-o și pe care le-a cunoscut, a explicat - în peste 100 de pagini - cum ar trebui să-i ascultăm pe bătrâni și să le vorbim tinerilor.
Cartea avea doar 171 de pagini și ar fi fost mult mai interesat să citesc despre experiențele lui Heather Morris întâlnindu-l pe Lale Sokolov, tatuatorul de la Auschwitz-Birkenau, mai degrabă decât o descriere foarte patronantă a modului în care ar trebui să discut cu cei dragi.
Cu toate acestea, această carte a fost scrisă foarte repede în perioada lockdown-ului. Morris povestește aceleași câteva evenimente de mai multe ori și reia ideile de mai multe ori. în plus, sfaturile și indicațiile pe care le oferă Heather pentru a îmbunătăți abilitățile de ascultare ale cititorilor sunt discutabile. Nu este o profesionistă în acest domeniu și nici nu pretinde că este.
În mod evident, a avut experiențe de viață care au transformat-o într-un ascultător priceput, dar sfaturile ei nu provin deloc dintr-un mediu științific sau verificat, ci pur și simplu experiență personală. Cum am spus, îmi place Heather Morris și abia aștept cea de-a treia carte din seria Tatuatorul de la Auschitz.
Eu, personal, am citit cartea special pentru pasajele în care povestește despre Lale si despre cum a ajuns să scrie cele trei romane care au consacrat-o. Pe lângă aceste pagini, celelalte au fost plictisitoare si de umplutură.
Nota mea: 3 ⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
