Christopher, un băiat de 15 ani, suferă de sindromul Asperger, o formă de autism. Are o memorie fotografică. Înţelege matematica. Înţelege ştiinţa. Ceea ce nu poate înţelege el, sunt oamenii. Când îl găseşte pe Wellington, câinele vecinului său, zăcând mort pe o peluză din apropiere, se decide să pornească în căutarea asasinului şi să scrie un roman poliţist despre aceasta. În incursiunea sa însă, va descoperi alte mistere ce pot face ca întreaga lume din jurul său să se prăbuşească.
O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii este un roman uimitor – haios şi trist deopotrivă, pe care nu-l mai laşi din mână.
"Prime numbers are what is left when you have taken all the patterns away. I think prime numbers are like life. They are very logical but you could never work out the rules, even if you spent all your time thinking about them."
Christopher John Francis Boone cunoaște toate țările lumii și capitalele lor și fiecare număr prim până la 7.057. Se raportează bine la animale, dar nu înțelege emoțiile umane. Nu suportă să fie atins. Și detestă culorile galben și maro
Pentru Christopher, în vârstă de 15 ani, interacțiunile și activitățile de zi cu zi au o semnificație minoră. Trăiește din tipare, reguli și conform unei diagrame stricte pe care o ține în buzunar. Apoi, într-o zi, câinele vecinei, Wellington, este ucis și universul său atent construit este amenințat.
Christopher își propune să rezolve crima în stilul detectivului său favorit, Sherlock Holmes.
Ceea ce urmează transformă cartea într-un roman amuzant, emoționant și fascinant, povestea unui dolescent extrem de inteligent cu o minte care este, în același timp, un blestem și binecuvântare, el percepâd lumea în întregime diferit.
“I said that I wasn’t clever. I was just noticing how things were, and that wasn’t clever. That was just being observant. Being clever was when you looked at how things were and used the evidence to work out something new. Like the universe expanding, or who committed a murder. Or if you see someone’s name and you give each letter a value from 1 to 26 (a = 1, b =2, etc.) and you add the numbers up in your head and you find that it makes a prime number, like Jesus Christ (151), or Scooby-Doo (113), or Sherlock Holmes (163), or Doctor Watson (167)."
Mi s-a părut fascinant să văd în mintea cuiva cu sindrom Asperger. Am citit și alte cărți cu personaje ce sufereau din cauza aceluiași sindrom, dar din anumite motive, Christopher va rămâne cu mine. M-am trezit să privesc numerele diferit și acum am o fascinație pentru numerele prime. Totuși, trebuie să recunosc că nu am înțeles problemele de matematică cu Soldații Conways sau Monty Hall. Și nu am idee nici acum despre relația dintre 7 și 865. Așa că, deși această carte m-a lăsat în întuneric, matematic vorbind, mi-a plăcut. Și am învățat multe. Știu că romanul a fost scris în urmă cu ceva timp, dar chiar mi-ar plăcea să știu cum se descurcă acum Christopher la universitate.
A fost o lectură dificilă, dar care mi-a deschis ochii, o carte care m-a făcut să înțeleg că, oricât de grea mi se pare viața, sunt persoane care suferă mult mai mult decât o fac eu și că trebuie să fiu mulțumită și fericită pentru fiecare zi pe care o petrec alături de cei dragi, sănătoasă, savurând micile plăceri ale vieți. Mi-a plăcut Christopher ca narator și, în ciuda defectelor părinților săi, i-am simpatizat și pe ei. A fost interesant să citesc despre lupta și frustrarea pe care le presupune îngrijirea unui copil cu o tulburare de dezvoltare și cu atât mai mult cu punctul de vedere al copilului ca principală sursă de informare.
Pozele sunt cadre din spectacolul pus in scena de regizorul Bobi Pricop la Teatrul National din București, adaptare a cărții dramaturgului britanic Simon Stephens după best-seller-ul lui Mark Haddon. Spectacolul se bucură de un succes răsunator din 2012, când a avut premiera mondială la Teatrul Național din Londra, iar astăzi se joacă și pe Broadway. Mai multe detalii aici.
Nota mea: 4 ⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
