Șobolanii încep să moară pe străzile din Oran. E semn de ciumă, confirmată destul de greu de medicii orașului. Fiindcă autoritățile se mișcă încet și declară carantina abia după ce epidemia nu mai poate fi stăpînită, doctorul Rieux, unul dintre primii care au știut cu ce se confruntă, organizează el însuși echipe de intervenție. Orașul abia respiră sub amenințarea morții; oamenii sînt închiși între zidurile lui și privesc neputincioși cum flagelul lovește din ce în ce mai aproape.
Apărut în 1947, "Ciuma" este considerat unul dintre cele mai profunde și mai influente romane ale secolului trecut. Departe de a fi doar o poveste despre ciumă, el vorbește în egală măsură despre marile catastrofe ale epocii, despre „ciuma brună” ce a devastat Europa în secolul XX. Lașitate, dăruire, nesăbuință, iubire, credință și disperare, toate se amestecă și se împletesc într-o carte despre om și umanitate.

Cum este viața în timpul unei pandemii? Oamenii își fac, în cele din urmă, un obicei, având timp și spațiu pentru a face față. Se obișnuiesc cu moartea, să plângă în tăcere, să-i trateze pe noii bolnavi și să-i pună în carantină pe cei suspecți de boală... o zi de muncă obișnuită. Pentru că o pendemie normalizează cel mai dur și mai inevitabil adevăr dintre toate: moartea.
„Toată lumea știe că pestilențele au un mod de a se repeta în lume, totuși cumva ne este greu să credem în cele care se prăbușesc pe capul nostru de pe un cer albastru. Au existat la fel de multe plăgi ca războaie în istorie, totuși mereu plăgi și războaiele îi iau pe oameni în mod egal prin surprindere."
Mi-a plăcut mult această carte și mi s-a părut relevantă pentru lumea modernă și pentru vremurile pe care le trăim, căci războiul este doar o altă epidemie. Multele masacre în numele ideologiei nu sunt altceva decât o altă față a bolii din inimile noastre. Într-o lume în care granturile de cercetare medicală sunt mai greu de finanțat în comparație cu tranzacțiile cu arme militare, trebuie să ne gândim cu adevărat care este pandemia reală.
„Ostili față de trecut, nerăbdători față de prezent și înșelați de viitor, eram asemănători cu cei pe care justiția sau ura bărbaților îi obligă să trăiască în spatele gratiilor închisorii.”
Povestea descrie o relatare fictivă a unui narator fără nume despre un caz de ciuma bubonică care a cuprins orașul algerian Oran. Amplasat în anii 1940, romanul oferă o relatare absurdă a neputinței resimțite de personajele centrale atunci când se confruntă cu o pandemie. Asistăm la schimbările din această comunitate, deoarece sunt separați de lumea exterioară. Ei experimentează felurite emoții, de la descurajare, avariție, incertitudine, auto-reflecție și până la frică.

"Mulți au continuat să spere că epidemia va dispărea în curând și ei și familiile lor vor fi cruțați. Astfel, nu s-au simțit încă obligați să facă vreo schimbare în obiceiurile lor. Pesta era un vizitator nedorit, obligat să-și ia concediul într-o zi ca în mod neașteptat, așa cum venise."
"Ciuma" este - cu siguranță - o carte deprimantă și nu putea fi altfel având acest subiect. M-a impresionat stilul de scris al lui Camus. Mi-a plăcut structura cărții. Povestea a fost spusă de un narator anonim, care a promis că se va dezvălui la sfârșitul cărții. Faptul că s-a folosit de un jurnal al unui alt martor, personaj direct implicat în această poveste, a adăugat bogăție narațiunii. Cu siguranță nu o lectură ușoară, dar una plină de satisfacții.
„Odată ce cea mai slabă agitare a speranței a devenit posibilă, stăpânirea ciumei a fost pusă capăt. [...] Strategia noastră nu se schimbase, dar, în timp ce ieri, în mod evident, a eșuat, astăzi părea triumfătoare. Într-adevăr, impresia principală a cuiva era că epidemia a chemat o retragere după ce și-a atins toate obiectivele; și-a atins, ca să spunem așa, scopul."
Următoarea carte pe care o voi citit de la el va fi "Străinul" pentru că am înteles că în prezentul roman a făcut referire la cazul judiciar din „Străinul”. Am fugit o bună perioadă de Camus, dar a intrat pe lista preferaților alături de Tolstoi și Orwell.
Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
Comments