Numele lui Vincent van Gogh mi-a trecut pe la urechi intamplator, insa nu dupa mult timp, citind, mi-am dat seama ca vreau sa descopar si mai multe despre acesta, si cum altfel decat tot prin lectura?
Desi o biografie romantata, autorul a reusit sa surprinda cele mai importante momente si legaturi din viata lui Vincent si, mai ales, sensul vietii lui – pictura.
„Oh, Theo, in aceste luni amare am tins mereu spre ceva incercand sa dibuiesc adevaratul rost, adevaratul drum al vietii mele. Dar nu 1-am aflat. Acum, insa, am reusit; n-am sa ma mai las niciodata biruit de descurajare. Theo, intelegi ce-nseamna asta pentru mine? Dupa toti acesti ani irositi, M-AM AFLAT, IN SFARSIT, PE MINE INSUMI! Am sa fiu pictor! Trebuie sa fiu!”
Cel mai induiosator lucru, pentru mine, a fost relatia lui Vincent cu fratele lui: Theo a fost singurul om care i-a fost alaturi mereu si mereu, care a crezut in el inca de la inceput, cand toti ii spuneau ca e un ratat si ca nu va ajunge niciodata pictor, care l-a iubit pana in ultima clipa…
"Dupa sase luni, aproape in aceeasi zi in care murise Vincent, Theo parasi si el lumea celor vii. Il îngropara la Utrecht. Mai tarziu, citind Biblia ca sa-si gaseasca alinare, Johanna intalni urmatorul verset, in Samuel: „si nici în moarte n-au fost despartiti.“ Aduse trupul lui Theo la Auvers si-l culca alaturi de fratele sau. Cand soarele aprig din Auvers isi revarsa dogoarea peste micul cimitir dintre lanuri, Theo odihneste la umbra. La umbra bogata a florilor atat de dragi lui Vincent.”
O lectura atat de placuta, o poveste atat de simplu, dar frumos spusa, o viata trista si singuratica, un destin tragic – asa as descrie pe scurt aceasta carte scrisă de Irving Stone.
Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
