Stefan Ahnhem ne surprinde din nou. Al doilea volum din seria Fabian Risk, care este este de fapt un prequel al primului volum (“Victimă fără chip” - recenzia aici), îl are ca personaj principal tot pe Fabbe în vremea când acesta activa în Biroul Național de Investigații Criminalistice din Stockholm.
Cazul din “Al nouălea mormânt" se petrece înaintea acțiunii din primul volum, această investigație fiind unul dintre motivele pentru care Fabian a decis să se mute înapoi în Helsingborg. Romanele se pot citi separat, însă faptul că le-am citit în ordine, m-au ajutat să văd evoluția personajelor, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal.
În Suedia, dispariția Ministrului de Justiție pune în alertă echipa de Investigații Criminale din care face parte Fabian. Când acesta este găsit ucis chiar în interiorul ministerului, iar cadavrului îi lipsește un organ, Fabbe își dă seama că la mijloc sunt secrete ce nu se doresc a fi scoase la iveală.
Cazul capătă o amploare și mai mare atunci când apar și mai multe cadavre - fiecare având un alt organ lipsă. Pentru că este un caz cu miză mare, toată lumea este cu ochii pe modul în care decurge investigația. Este arestat un presupus vinovat, cazul este oficial închis, dar Fabian este convins că făptașul este încă în libertate. Drept urmare, împreună cu câțiva colegi de încredere, continuă să investigheze pe cont propriu.
Risk se chinuie să își împartă timpul între familie și serviciu, mai ales că Malin – partenera lui - are probleme de sănătate și nu poate să participe activ la rezolvarea cazului. Pe plan sentimental, Sonja - soția lui, se simte abandonată așa că se axează mai mult pe pictură. Matilda și Theo - copiii lor, sunt lăsați de capul lor în majoritatea timpului pentru că niciunul dintre părinți nu își găsește suficient timp pentru a sta cu ei. Aflându-se în pragul divorțului, Fabian este decis ca, după încheierea cazului, să se mute în Helsingborg și să încerce să își salveze căsnicia.
În Danemarca, cadavrul soției unui cunoscut jurnalist de televiziune este găsit masacrat, cu un organ lipsă, iar Dunja Hougaard este desemnată să conducă investigația din partea poliției daneze.
Dunja este varianta feminină a lui Fabbe.
Deși este perspicace și intuitivă, viața ei personală lasă de dorit, mai ales când afectează indirect modul în care aceasta anchetează cazurile. În plus, ea trebuie să facă față și avansurilor șefului ei, plus șicanelor colegilor care nu o cred în stare să se afle la cârma unui caz de asemenea anvergură.
Ca și în cazul din Suedia, este arestat un presupus vinovat, însă Dunja realizează repede că vinovatul încă este liber, așa că pornește o investigație proprie. Cazuri diferite, anchete desfășurate în două țări. Modus operandi identic, totul fiind planificat în cele mai mici detalii.
Cartea este foarte bine scrisă, îmbinând cu succes partea psihologică cu cea de thriller. Întâlnim politicienii corupți cu dorința de a face bani, fără să le pese peste ce cadavre calcă în drumul lor spre reușită, secrete vechi ce nu trebuie dezgropate, dar și oameni influenți și bogați cărora nu le pasă. Fanatismul, ura, răzbunarea, iubirea se îmbină perfect și oferă ucigașului motivația ideală pentru crimele sale.
Romanul este unul dur, macabru pe alocuri, iar descrierile sunt detaliate, tipic pentru stilul Nordic Noir. Este mult mai dur față de primul volum, iar finalul este unul surprinzător la care nu te aștepți, atipic pentru romanele polițiste.
Personal, mi-a plăcut mai mult decât “Victimă fără chip”. Mi s-a părut că a avut mai mult suspans, cazul a fost unul infinit mai complicat, iar povestea inițială a fost so twisted.
Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
