• Cristina-Maria Mihai-Marin

Lista lui Schindler. Adevăr versus ficțiune.

Romanului "Lista lui Schindler" scris de Thomas Keneally și lucrareat cu premiul Booker Prize, are la bază povestea omului care a fost transformat într-un înger. Printre naziștii care încercau să aresteze evreii pentru a-i deporta la Auschwitz, se remarcă Oskar Schindler, un bogat afacerist și arian pur sânge care şi-a riscat viaţa pentru a salva de la deportare peste 1200 de evrei.


Acest număr este aproximativ, deoarece nu putem cunoaște exact numărul evreilor care s-au ascuns în fabrica sa. Prin acţiunile sale curajoase, Oskar a devenit o legenda a evreilor din toată lumea.


Ecranizarea cărții s-a făcut în anul 1993, regizorul filmului fiind Steven Spielberg, o personalitate controversată în lumea cinematografiei în acea perioadă.



Încă de la începutul filmului pot fi observate diferențele: familia evreică într-o ceremonie de Shabbat, flacăra luminării arzând, parcă intuind destinul tragic al acestora, filmului desfășurându-se pe un fond alb-negru. Este o asociere făcută de regizor, dat fiind faptul că soarta evreilor este asociată cu fumul cenușiu al cuptoarelor din lagărele de exterminare. Singurul personaj animat este fetița cu haină roșie, personaj desprins din memoriile lui Zelig Burkhut, un supraviețuitor al lagărului de la Plaszow.


Regizorul povestește și despre invadarea Poloniei de către Germania și cucerirea ei fulminantă, având ca efect imediat un număr imens de evrei ce aveau să sosească în Cracovia. Acțiunea filmului se desfășoară pe două planuri. Prima ne arată viața mizeră a evreilor veniți doar cu câteva bagaje de mână alături de rude și prieteni. În a doua ipostază observăm seratele dansante din birourile naziștilor. Este conturată diferența dintre cei puternici, care conduc lumea, și cei slabi, care nu au nicio șansă în fața sistemului.



Situația evreilor a fost descrisă prin câteva momente în film: Kristallnacht - ziua în care afacerile le-au fost distruse, evreii au fost jefuiți, unii dintre ei chiar uciși, arestarea acestora și umilirea la care au fost supuși de trupele naziste sau frica constantă de a nu fi arestați. Spilberg ne aduce în atenție și propaganda nazistă care spunea că Imperiul Roman era o națiune înapoiată celei germane.


Cruzimea germanilor împotriva evreilor nu s-a limitat doar la violențe fizice și verbale, ci și la cele culturale.


Cei care nu aveau o meserie care să ajute Armata, ori era trimiși în lagăr, ori erau puși să învețe să construiască tancuri pentru mașinăria de război a lui Hitler. Astfel, Oskar Schindler a înțeles că Germania are nevoie de fabrici și de industrii și a găsit o cale prin care să angajeze evrei în fabrica sa de emailate și astfel să îi scape de la deportare sau chiar de la moarte.


Germania nazistă nu aprecia cultură universală, ci o favorizau doar pe a lor. Este un lucru cunoscut ca Hitler detesta tot ceea ce era modern și accepta doar ceea ce era clasic, de la muzică, până la pictură și arhitectură. Compozitorul preferat era Richard Wagner (muzica compozitorului german este interzisă în Isreael deși nu există o lege care să interzică muzica lui Wagner să fie interpretată, însă orchestrele şi sălile de spectacole refuză să introducă compoziţiile lui în repertorii pentru a nu fi criticate de public), iar pictorul preferat era Jan Vermeer van Delft cu a lui pictura "Astronomul". Orice regim naște arhitectura proprie, iar Hitler a avut un arhitect preferat care construia conform ideilor sale nebunești și acela a fost Albert Speer.


Berlinul în viziunea lui Hitler. Arhitect: Albert Speer


Revenind la poveste, inițial fabrica lui Schindler producea bani și capital în interesul afacerilor lui Schindler. Ulterior, interesul personal a fost uitat. În final, el a utilizat banii câștigați pentru a mai salva și mai multe vieți. Pentru a-i onora faptele, evreii au întocmit o listă prin care să-l amintească. Lui Schindler îi este înmânat un inel de aur, gravat de evreii pe care i-a salvat, cu o inscripţie este din Talmud. La sfârșitul filmului vedem cum Schindler îi lasă pe evreii din fabrica să sărbătorească Shabbat-ul.


“Oricine prezervă un suflet al lui Israel, Scriptura i-l atribuie lui, ca şi cum el ar fi prezervat o lume întreagă”.

O listă cu numele a peste 800 de evrei salvați de Schindler, a fost gasită de angajații unei biblioteci din Sydney, printre manuscrisele scriitorului australian. Lista, lungă de 13 pagini, este o copie a originalului, ce datează din 18 aprilie 1945.


Ce a fost adevăr și ce a fost minciună?


După război, Oskar și Emille Schindler, au fugit în Argentina, unde au construit o fermă. Emille susținea că ea a fost cea care a dus greul, în timp ce Oskar se delecta cu aventurile și băutura. Ulterior, 10 ani mai târziu, cei doi au divorțat, iar Oskar s-a întors în Germania. El nu s-a mai întors niciodata în Argentina, murind în 1974. A fost inmormântat în Istrael de către cei pe care i-a salvat.


Emille a rămas în Argentina și a trăit din ajutoarele primite de la diversele organizații evreiești și din pensiile primite din partea statului german si argentinian. A trăit în sărăcie, fiind abandonată de soțul ei bogat. De asemenea, ea a susținut că nu a primit niciun ban din drepturile de autor revenite în urma cărții și a filmului. Aceste acuzații au fost negate atât de Spilberg, cât și de Keneally.


S-a întors în Germania în anul 2000, bolnavă și fără bani pentru tratamentul de care avea nevoie. În aceeași perioadă, a început să dea declarații presei și interviuri televizate cu versiunea ei asupra faptelor descrise în carte și film.



Așa a luat naștere cartea "Where Light and Shadow Meet: A Memoir" scrisă de Erika L. Rosenberg. Aici, Emille își spune povestea vieții, cu bune și rele. Povestește despre căsătoria cu Oskar, despre numeroasele lui aventuri și despre pasiunea acestuia pentru băutură, despre cum a intrat în Partidul Nazist doar ca să obțină beneficii de pe urma războiului și cum au ajutat, AMÂNDOI, cei peste 1200 de evrei să scape din ghearele morții. Emille a considerat că activitățile ei au trecut neobservate pe lângă recunoașterea internațională pe care a primit-o Oskar Schindler.





O altă carte pe care o puteți citi și care poate clarifica această poveste este "Un băiat pe lista lui Schindler" scrisă de Leon Leyson. Băiatul avea 10 ani când naziştii au invadat Polonia, iar familia lui a fost forţată să se mute într-un ghetou din Cracovia.

Generozitatea şi iscusinţa lui Oskar Schindler au fost cele care i-au salvat viaţa lui Leon, ca şi unor membri din familia lui, numele lor fiind adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia - o listă ce a devenit faimoasă în toată lumea: Lista lui Schindler.


Aceasta este singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supravieţuitor de pe Lista lui Schindler.