Treblinka a fost unul dintre cele mai importante lagăre de concentrare și lagăre de exterminare naziste, situat într-o pădure în apropiere de satul Treblinka, la 80 de kilometri nord-est de Varșovia, pe linia feroviară principală Varșovia-Bialystok, în ceea ce este acum Voievodatul Masovian.
Lagărul era, de fapt, împărțit în două tabere. Naziștii au deschis Treblinka I la 4 kilometri de gară, în decembrie 1941, ca un mic lagăr de muncă forțată (Arbeitslager). Al doilea lagăr, mai mare, ultrasecret – numit „T.II” (Treblinka II) în depeșele oficiale – se afla la 1,6 kilometri de primul și a fost deschis ulterior, în iulie 1942, ca lagăr de exterminare pentru evrei (Vernichtungslager), ca parte a „soluției finale la problema evreiască”.
Naziștii au înființat aceast lagăr – împreună cu lagărele Belzec și Sobibor – ca parte a Operațiunii Reinhard, un efort de exterminare a evreilor din Polonia ocupată. În acest timp, se estimează că între 700.000 și 900.000 de evrei au fost uciși în camerele sale de gazare, împreună cu 2.000 de rromi. Mai mulți evrei au fost uciși la Treblinka decât în orice alt lagăr de exterminare nazist... excluzând aici lagărul Auschwitz-Birkenau.
La sfârșitul lui iulie 1944, forțele sovietice s-au apropiat dinspre est. Germanii s-au retras și au distrus deja cele mai directe dovezi ale genocidului, au ars satele din jur și au ucis numeroase familii. Câmpurile de cereale care hrăniseră cândva SS-ul au fost arse. Când sovieticii au intrat în Treblinka, pe 16 august 1944, lagărul de exterminare era complet distrus, pământul era arat și plantate flori de lupin (fasole). Ceea ce a rămas au fost bucăți mici de os, dinți umani, resturi de hârtie și țesături, vase sparte, borcane, perii de ras, oale și tigăi ruginite, căni de toate dimensiunile, pantofi și bucăți de păr uman.
Lagărul a fost închis oficial în august 1943, după o revoltă a celor din rezistență. Unii prizonieri au scăpat, dar cei mai mulți au fost uciși sau recapturați. În noiembrie, prizonierii rămași au demontat lagărul și până la mijlocul anului 1944, cenușa umană (până la 20 de căruțe pe zi) a fost împrăștiată - în mod regulat - de prizonierii rămași, de-a lungul drumului timp de 2 kilometri, în pădurea care mergea spre Treblinka I, la ordinele SS din Lublin. Ulterior, prizonierii au fost și ei uciși. Acesta a fost sfârșitul Treblinka II.
Când s-a terminat războiul, localnicii săraci și înfometați au început să meargă pe Drumul Negru (cum au început să numească drumul de aproape 2 kilometri dintre Treblinka I și Treblinka II) în căutarea unor pepite artificiale - aurul obținut din găsirea dinților celor arși - pentru a cumpăra mâncare.
Noul guvern instalat de sovietici nu a menținut lagărului. Locul nu a fost protejat la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1949, orașul Sokołów Podlaski a construit, în jurul fostului lagăr, un gard și o poartă. Un echipaj fără experiență arheologică a fost trimis pentru a amenaja terenul. În Republica Populară Poloneză de după război, guvernul a cumpărat cea mai mare parte a terenului pe care se aflase lagărul și a construit acolo - între 1959 și 1962 - un mare monument memorial din piatră.
În 1964, Treblinka a fost declarat monument național al martiriului evreiesc într-o ceremonie, pe locul fostelor camere de gazare. După sfârșitul comunismului, în Polonia anului 1989, numărul vizitatorilor care veneau în Treblinka din străinătate a crescut. Un centru de expoziții din tabără a fost deschis în 2006. Ulterior a fost extins și transformat într-o filială a Muzeului Regional Siedlce. De la 1 iulie 2018, muzeul și-a început activitatea ca instituție culturală nouă, separată, sub denumirea de Muzeul Treblinka - Lagărul nazist german de exterminare și muncă forțată (1941-1944).
Experiența pe care am avut-o la Treblinka a fost total diferită față de ceea ce am simțit la Auschwitz. Așa cum am spus, lagărul a fost distrus de naziști, iar sovieticii au "avut grijă" să distrugă ceea ce a mai rămas. Personal, dacă nu aș fi știut că acolo a fost un lagăr unde au fost ucise aproape un milion de persoane, aș fi crezut că sunt la o plimbare în natură.
Muzeul memorial Treblinka este în aer liber, iar intrarea este de 7 PLN (aproximativ 8 lei). Nu trebuie să faceți rezervare, biletele pot fi achiziționate chiar de acolo. Turul nu are o limită de timp, te poți plimba în ritmul tău prin pădure, citind poveștile de pe pancarte, încercând să îți imaginezi cum ar fi arătat lagărul în realitate. Acum, zonele în care au fost construcțiile sunt delimitate, fiecare dintre ele având un panou care prezintă, succint, întrebuințarea pe care ar fi avut-o camera respectivă. Pe restul terenului au fost plantate mii de flori care înmiresmează aerul, parcă pentru a-ți aminți de numărul oamenilor care au sfârșit acolo.
Plimbarea începe într-un mic muzeu unde sunt expuse diverse obiecte care au fost descoperite în lagăr. Din cauza faptului că acesta a fost distrus și pământul arat, și din respect pentru victime, atât Statul Polonez, cât și diferitele Asociații Evreiești din Polonia, au interzis săpături arheologice în Treblinka.
După ce părăsim micul muzeu, prin pădure, intrăm pe porțile Treblinka II, paralel cu șinele de tren. Șinele originale au fost distruse, cele care se află acum în perimetrul fostului lagăr sunt doar pietre montate pe locul fostelor șine. După un alt drum de cinci minute ajungem în locul unde se află Treblinka Monument. Acesta este situat pe locul fostului Treblinka II (lagărul de exterminare).
Drumul care ducea de la zona de selecție spre comerele de gazare era denumi, ironic, de către nazisti, Himmel Strasse - ro. Drumul spre Rai. De asemenea, pentru a nu crea panică printre cei care ajungeau la Treblinka cu trenurile, germanii au construit o gară reală, pentru a da senzația de normalitate. Treblinka era doar o altă stație.
Pietrele simbolizează matzevot – pietrele funerare evreiești. 216 dintre pietre poartă numele orașelor din care au fost transportați aici evreii. Inițial, au fost 130. Alte nume au fost adăugate în 1998 datorită sprijinului financiar oferit de Consiliului pentru Protecția Memoriei Luptei și Martiriului de la Varșovia. Orașele adăugate provin, în principal, din fostul district Białystok, adică zone care după cel de-al Doilea Război Mondial nu s-au mai aflat în Polonia. Întregul memorial este gri. Betonul și granitul amintesc de cenușa a celoar 900.000 de oameni care se odihnesc aici.
În camerele de gazare din Treblinka II erau ucise 10.000 de persoane pe zi.
Părăsim Treblinka II și porim, pe Drumul Negru, prin pădure, spre Treblinka I. Este un drum de 2 kilometri, ușor de parcurs, drumul fiind relativ drept. De-a lungul drumului, prin pădure și pe margina drumului, sunt numeroase cruci a celor uciși, din varii motive. Drumul durează aproximativ 30 de minute.
Lagărul de muncă penală a funcționat din vara anului 1941 până la sfârșitul lui iulie 1944. Prizonierii lucrau la groapa de pietriș sau în zona de irigare și în pădure, unde tăiau lemne pentru a alimenta gropile de incinerare. Peste 20.000 de prizonieri au trecut prin această parte a lagărului, dintre care aproximativ 10.000 au murit din cauza bolilor, a foametei, a torturii sau prin împușcare. Din Treblinka I a rămas doar o întindere imensă unde pot fi observate fundațiile clădirilor și panourile care spun povestea fiecărei construcții.
Părăsim Treblinka I și ne continuăm drumul prin pădure, mergând spre locul unde se află monumentul care a fost ridicat pe locul de execuție. Este un loc în care au fost îngropate cadavrele celor care au murit în timpul muncii grele, răniții și epuizați, condamnați la moarte pentru încălcarea legilor din lagăr. În aprilie 1942, aici au fost executați evreii din ghetoul din Varșovia. Era un loc ascuns, convenabil pentru torționari pentru a efectua execuții. Zona din jurul taberei era patrulată de paznici și, astfel, izolată. În acest loc, mai ales între anii 1942 și1943, au fost uciși - prin împușcare - țigani. Aici s-au făcut execuții până în ultimul moment.
Numărul de 10.000 de victime nu echivalează cu numărul morților sau celor uciși în lagărul de muncă de la Treblinka II. Unii prizonieri au fost îngropați chiar în locul în care au fost uciși, iar unii dintre prizonieri - cei care nu mai puteau munci - au fost uciși în camerele de gazare din Treblinka II. Astăzi, este greu de stabilit câți prizonieri au fost uciși cu adevărat în acest lagăr.
Never again...
