În mijlocul Holocaustului, prosperul industriaș german Oskar Schindler a salvat viețile a peste 1.200 de evrei. Fapta sa îl face un erou recunoscut de-a lungul anilor atât de Israel, cât și de Germania. După cum i-ar fi mărturisit unuia dintre evreii a căror viață a salvat-o, „nu a existat altă opțiune: dacă vezi un câine care este pe cale să fie dat afară din casă, nu vei încerca să-l ajuți?”
Oskar Schindler a fost un industriaș de naționalitate germană, catolic, afiliat partidului nazist, spion și prolific om de afaceri. Pe de altă parte, a fost și alcoolic, fumător, afemeiat, hedonist și amoral. Prin urmare, nimic nu părea să spună că acest prosper afacerist, carierist și speculant, ar sacrifica o parte din averea sa pentru salvarea a peste o mie de evrei.
În mijlocul Holocaustului, Schindler a întocmit o listă care includea peste 1.200 de evrei sau disidenți ai nazismului. În el a înregistrat numele tuturor lucrătorilor care erau "esențiali" pentru întreținerea fabricii sale care producea munitie pentru armată. Experiența sa în afaceri i-a permis să-i convingă pe naziști de veridicitatea argumentului său.
Cracovia, strada Lipova nr. 4.
TIP! Dacă doriți să vizitați muzeul. trebuie să rezervați online, în avams, biletele - cu cel puțin o săptămână înainte. În caz contrar, s-ar putea să nu puteți vizita muzeul. Biletele se pot achiziționa de pe site-ul muzeului, iar prețul pornește de la 25 PLN (aproximativ 28 lei).
O clădire anostă, identică cu celalte clădiri care o înconjoară și care, chiar dacă au fost renovate, păstrează încă aerul cartierului industrial aflat la periferia orașului, dincolo de fluviul Vistula.
Cracovia este o bijuterie arhitecturală, culturală, istorică, artistică, care face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Prin urmare, milioane de turiști vin aici în fiecare an. Orașul istoric este de cealaltă partea a râului, dar și aici, între fabrici, există secrete bine păstrate.
După încheierea războiului, fabrica a continuat să funcționeze, construind echipamente de telecomunicații. Totuși, nu a fost atât de profitabilă pe cât s-ar fi dorit și autoritățile orașului au decis să-i dea o altă misiune. Fabrica lui Schindler a devenit parte a Muzeului de Istorie al Orașului Cracovia, muzeu dedicat perioadei în care Cracovia a fost sub ocupație nazistă. Este povestea locuitorilor orașului, polonezi și evrei, supuși unui regim al terorii.
Creatorii muzeului și-au propus să producă vizitatorilor impresia că se scufundă în istorie. Retrăiești atmosfera de pace din lunile premergătoare războiului. Te plimbi pe străzile orașului Cracovia, vezi imagini stereoscopice printr-o veche instalație pe care o găseai în ani ’30 în piețele orașului, participi la ultima întâlnire a veteranilor din Războiul cel Mare, unde primești și tichet ștampilat, dai o raită prin centru și te amesteci printre oamenii timpului surprinși pe străzi în imaginile de arhivă.
Mobilizarea generală te prinde în gară, trenul vine în stație, se aude zgomotul inconfundabil al locomotivei cu aburi, oamenii încearcă să se găsească în mulțime, soldații se îndreaptă spre unitățile lor, copiii se întorc din vacanță. Apoi se aud sirenele bombardierelor germane care atacă orașul.
Germanii au ocupat Cracovia pe 6 septembrie și au decis să-l transforme în capitala Guvernului General din Polonia. Străzile au căpătat denumiri germane, statuile amintind de momentele marcante ale istoriei poloneze au fost dărâmate, iar zeci de însemne naziste au acoperit orașul.
Toți cei enumerați pe această listă au scăpat de camerele de gaz din lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau.
Totul a început în 1939, când, atras de afacerea războiului, Schindler decide să se mute în Polonia. Un speculator priceput, totul părea să prevadă că va profita de pe urma nenorocirii evreilor, dar nimic nu putea fi mai departe de aceasta. Industriașul a folosit afacerea sa de fabricare a muniției de război pentru a ascunde sute de evrei.
Isprava i-a oferit lui Oskar Schindler dreptul să intre în istorie drept un erou. În Grădina celor Drepți din Ierusalim există mai mult de 10.000 de copaci care au fost plantați în memoria tuturor celor care au salvat evrei. 250 dintre pomi au fost plantați în memoria unor germani, unul dintre ei fiind pentru Oskar Schindler.
La rândul său, Germania nu a rămas în urmă. Un articol publicat de ziarul Frankfurter Runschaud a forțat statul german să recunoască meritele lui Schindler la mijlocul anilor '80. Producătorul german Artur Brauner a încercat să realizeze un film, „Un înger în iad”, bazat pe viața industrialului german. Karl Carstens, pe atunci Secretar de Stat și - mai târziu - Președinte al Republicii, a reacționat rapid. Germania nu putea să recunoască acest lucru - cel puțin nu în acel moment.
Abia zece ani mai târziu, în 1994, celebrul cineast evreu - Steven Spielberg - a reușit să aducă controversatul personaj pe marele ecran. Filmul este bazat pe romanul scriitorului australian Thomas Keneally, "Arca lui Schindler". Cartea a fost scrisă la instența unuia dintre cei care au reusit să supraviețuiască grație industriașului german. Ofițer al armatei poloneze, Poldek Pfefferberg i-a promis lui Schindler că va dezvălui - într-o bună zi - cât de mult bine a făcut pentru poporul său.
Schindler a emigrat în Argentina în 1949, împreună cu credincioasa sa soție, Emilie, care l-a ajutat și care l-a susținut în toată această acțiune periculoasă. La scurt timp, companiile sale din Argentina au dat faliment - pentru că el își petrecea timul cu femeile și cu pariurile, uitând de afaceri, și-a abandonat soția și s-a întors la Frankfurt în 1958, unde a locuit până la moartea sa, pe 9 octombrie 1974.
Schindler a primit ajutor și omagii din partea Israelului până la sfârșitul zilelor sale. Anual, din 1961, a petrecut șase săptămâni în Israel, cu toate cheltuielile plătite. Ca răspuns, Guvernul Republicii Federale Germania a fost nevoit să îi acorde o pensie.
Emilie Schindler a susținut că soțul ei nu a fost altceva decât un alcoolic, un Don Juan care și-a folosit abilitățile și carisma pentru a prospera din punct de vedere social în Germania nazistă și că ajutorul său pentru evrei nu a fost altceva decât un subterfugiu pentru a evita să fie trimis pe front.
În 2004, într-o nouă biografie publicată în SUA, Oskar este acuzat că a ajutat la planificarea invaziei Poloniei și îl plasează - în mod clar - ca un personaj aflat de partea greșită a baricadei. Oricum ar fi, trupul său se odihnește în Israel.
Cele mai cunoscute cărți care îl au ca personaj pe Oskar Schindler sunt:
- "Lista lui Schindler" de Thomas Keneally
- "Un băiat pe lista lui Schindler" de Leon Leyson
- "Where Light and Shadow Meet: A Memoir" de Erika L. Rosenberg (memoriile lui Emille)
- "Oskar Schindler: The Untold Account of His Life, Wartime Activities, and the True Story Behind the List" de David M. Crowe
Comments