Recenzie | "Yule Island" de Johana Gustawsson (The Lidingö Mysteries #1)

"Yule Island" este un thriller gotic captivant, un nordic noir veritabil, scris de Johana Gustawsson, cunoscută drept Regina Noir-ului francez. Romanul este inspirat dintr-o poveste adevărată și marchează începutul seriei The Lidingö Mysteries. Este un roman polițist sumbru, atmosferic și intens descriptiv, cu suficiente surprize pentru a-i ține în suspans chiar și pe cei mai experimentați cititori de thriller.

Romanul se desfășoară pe insula Storholmen, parte din arhipelagul Stockholm, unde se află conacul familiei Gussman, o familie bogată cu secrete întunecate. Emma Lindahl este o expertă în artă, care ajunge să fie trimisă să inventarieze artefactele din conac în vederea unei posibile vânzări.

“Anger is just sadness that’s been hardened by time."

În timp ce ea continuă să evalueze averea familiei Gussman, începe și o investigație pe cont propriu pentru adescoperii vinovatul unei crime petrecute pe insulă cu mai mult de două decenii înainte. Găsește indicii care o conduc spre alte crime nerezolvate, iar când un nou cadavru este descoperit în apele înghețate ale insulei, detectivul Karl Rosén este chemat să investigheze. Investigația lor îi conduce spre ritualuri vikinge, iubiri interzise și cele mai întunecate ierni scandinave.

Gustawsson își construiește povestea prin intermediul a trei naratori: Emma Lindahl, expertă în artă, Karl Rosén, detectivul care investighează crimele, și Viktoria, menajera conacului. Aceste trei personaje nu oferă doar perspective diferite, ci fiecare ascunde propriile secrete care vor fi dezvăluite treptat.

Maria Sjörgen este moartă. Corpul adolescentei de 16 ani este descoperit în apele reci ale Mării Baltice, lângă Storholmen, o insulă din arhipelagul Stockholm. Moarte acesteia este una suspectă, poliția găsind foarfece legate cu o sfoară de piele atârnând în jurul gâtului victimei, iar degetele mari ale picioarelor legate cu un fir negru.

Detectivul Karl Rosén este desemnat să investigheze cazul și realizează imediat că scena crimei prezinta numeroase similitudini cu o veche crimă rămasă neelucidată. Cu nouă ani în urmă, Sofia Axelsson a fost descoperită în condiții similare, iar cazul ei nu a fost niciodată rezolvat. Ambele fete erau înstrăinate de familiile lor și ar fi putut suferi de probleme psihice. Aveau aceeași vârstă și au fost ucise în aceeași zi a anului. Karl încă se simte vinovat pentru că nu a prins criminalul Sofiei, iar de data aceasta nu poate lăsa vinovatul să-i scape.

Storholmen este și destinația Emmei Lindahl, dar dintr-un motiv complet diferit. Ea ajunge acolo pentru a inventaria și evalua artefactele din conacul familiei Gussman. Încă de la început, suspectează că ceva nu este în regulă cu familia. Când petrece timpul în conac pentru a face diferitele evaluări, trebuie să respecte regulile stricte impuse de Niklas Gussman, iar membrii familiei par să o evite.

Narațiunea Emmei și cea a lui Karl se intersectează cu povestea Viktoriei, o femeie care a fugit de soțul ei abuziv împreună cu fiica ei, Josephine, și care acum lucrează ca menajeră în conac. Viktoria își dă seama rapid că ceva nu este în regulă cu familia, mai ales cu fiul lor.

Gustawsson creează personaje credibile și autentice, iar cum acesta este primul roman dintr-o serie, probabil cel puțin unul dintre aceste personaje va reveni. Karl stârnește mai multă simpatie, deși atât el, cât și Emma, au pierdut pe cineva drag. Soția lui Karl, Freyja, a dispărut în și se crede că a murit înnecată. Karl se luptă să își mențină echilibrul, iar această investigație îi oferă un scop și o motivație puternică.

Comparativ cu seria anterioară, care îi avea ca personaje principale pe Emily Roy și Alexis Castells, Yule Island nu se concentrează atât de mult pe contextul istoric sau pe comentariul social. În schimb, romanul pune accent pe investigație și personaje, ceea ce îl face mai captivant și mai detaliat din punct de vedere narativ. Totuși, Gustawsson include și elemente de istorie vikingă. Ambele fete au fost ucise pe 29 decembrie, cinci zile după solstițiul de iarnă, o dată importantă în calendarul viking. Se spune că, o dată la nouă ani, vikingii efectuau sacrificii umane, atârnând cadavrele de copaci, cu foarfece deschise pe piept, pentru a împiedica sufletele să devină zombi.

Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐

Lectură plăcută!