• Cristina-Maria Mihai-Marin

Recenzie | "Povestea unui orfan" de Pam Jenoff

La doar 16 ani, Noa a fost alungată de acasă după ce a rămas însărcinată cu un soldat nazist, după care a fost obligată să renunțe la propriul copil. Locuiește într-o mică gară și face curățenie ca să-și poată câștiga existența. Într-o zi, ea descoperă un vagon de marfă în care erau zeci de bebeluși evrei în drum spre un lagăr de concentrare, și își aduce aminte de copilașul care i-a fost luat. În acel moment care îi va schimba viața, fură de acolo unul dintre copii și fuge prin viscol.


Noa este salvată de un circ ambulant german, dar trebuie să învețe să evolueze la trapez ca să poată să se ascundă, ceea ce atrage resentimentele principalei trapeziste, Astrid. La început rivale, cele două femei ajung să aibă o legătură foarte strânsă, dar fațada care le protejează este din ce în ce mai fragilă. Noa și Astrid trebuie să decidă dacă prietenia lor le este de ajuns ca să se salveze una pe alta, sau dacă nu cumva secretele pe care le ascund fiecare vor distruge tot ce au realizat.


Am avut cu totul alte așteptări de la această carte. În primul rând, am fost indusă în eroare de titlu care mi se pare oarecum nepotrivit. Acesta se referă la orfanul pe care Noa l-a furat din vagonul unui tren care se afla în drum spre lagăr, dar povestea romanului se axează mult prea puțin pe bebeluș și mai mult pe povestea lui Noa și călătoria acesteia spre maturizare. Copilul este pomenit când și când de Noa.


În al doilea rând am fost indusă în eroare de copertă. Noa fură bebelușul dintr-un tren, dar asta este tot. Eu personal aș fi ales o copertă cu un circ. Am văzut că aceeași copertă este utilizată și pentru edițiile internaționale, prin urmare cred că au ales să păstreze coperta deși eu nu o văd relevantă.


Am citit o mulțime de romane care au ca subiect Holocaustul și mă bucur întotdeauna să descopăr o perspectivă complet diferită, în care bărbații și femeile și-au riscat viața pentru a face „ceea ce trebuie”, ascunzând evreii și știind că acest act curajos s-ar putea încheia cu închisoarea, tortura sau chiar moartea.


Mereu m-am întrebat dacă eu aș fi fost atât de curajoasă în acea perioadă sau aș fi făcut orice pentru propria mea supraviețuire, așa cum au făcut majoritatea oamenilor. Nu pot decât să sper că aș fi avut - chiar și doar o mică parte - din vitejia acestor eroi necunoscuți.


Romanul a expus războiul dintr-o nouă perspectivă, cea a circului. Am fost uimită să aflu că circul îi adăpostea pe evrei în timpul Holocaustului, dar cumva pare logic, aceștia fiind pe drumuri în majoritatea timpului și oferind posibilitatea evreilor să fugă din țările aflate sub ocupație.


Mi-a plăcut cartea, deși uneori mi-a fost greu să mă conectez complet cu personajele. Mi-au plăcut personajele și mi-au plăcut poveștile lor, dar nu am putut ajunge la punctul de a fi complet absorbită de viața și deciziile lor din a doua jumătate a cărții. Povestea de dragoste dintre Noa și Luc nu a fost deloc credibilă pentru mine.



A părut prea convenabilă, cumva am asociat-o mai mult cu singurătatea personajelor, momentele de pasiune fiind modul lor de a scăpa câteva clipe de teamă și frică, nicidecum cu dragostea. Mi-au plăcut ambele personaje, dar scrierea nu m-a tras pe deplin în povestea lor de dragoste.


Am rămas surprinsă în timp ce citeam nota autoarei, unde explică fundalul povestirii sale. Cartea are la bază întâmplări reale, deși numele personajelor au fost modificate. Ceea ce m-a determinat să scad nota a fost faptul că unele întâmplări mi-au părut forțate. Nu mă refer aici doar la relația de dragoste, ci și la decizile pe care cele două personaje principale, Noa și Astrid, au trebuit să le ia. Nu vă dau spoilere, dar va las pe voi să citiți cartea :).


Nota mea: 3,5 ⭐

Lectură plăcută!