Una dintre cele mai semnificative scrieri din perioada de criză este nuvela „Nopți albe”. Una dintre perioadele de căutari ale autorului, când „formula” încă nu se sedimentase pe deplin, dar unde destinele personajelor erau deja controlate de către scriitură. Înca de pe atunci constatam tabuul dostoievskian asupra privirii: personajele nu sunt corpuri purtătoare de idei, ci idei încarnate.
„A trăi înseamnă să faci din tine însuți operă de arta” – spune personajul anonim din „Nopți albe”. Opera de arta poate fi și urâtă, ne previne Dostoievski. Netoska Nezvanova (adica „nechemata”) rămâne într-un prag al voluptății interzise. După întoarcerea de la ocnă, autorul n-a mai putut sau n-a mai vrut să duca mai departe romanul început.
Fără îndoială că, la un moment dat în viața noastră, fiecare dintre noi se poate raporta la sentimentul exprimat de Fiodor Dostoievski în nuvela sa, Nopți albe. Un suflet singuratic, un tânăr, rătăcește pe străzile Sankt-Petersburgului gândindu-se la un oraș lăsat gol, în timp ce mulțimile fug la țară pentru perioada vacanței. El, desigur, nu a primit o invitație să evadeze cu ceilalți.
"O... cât de copleşitoare e durerea de-a rămâne singur, singur-cuc, fără să ai ce regreta măcar... pentru că tot ce-ai pierdut n-a însemnat nimic, nimic decât un zero stupid şi gol, decât un vis!"
Este un singuratic. După opt ani petrecuți la Sankt-Petersburg el nu are prieteni. În ciuda faptului că își face un obicei din a studia chipurile și emoțiile celorlalți, nicio persoană nu-l cunoaște sau înțelege cu adevărat. El este lăsat în urmă ca întotdeauna. Este un visător și își găsește alinare în fanteziile sale. Îmi imaginez că nopțile albe din mijlocul verii, când soarele continuă să strălucească până noaptea târziu pot să facă pe cineva să simtă și mai acut durerea de a fi singur.
O noapte, totuși, se diferențiază de toate celelalte, când naratorul pornește într-o aventură, salvând o tânără singură de urmărirea unui domn beat. O prietenie se naște între cei doi, care ajung să își împărtășească poveștile de viață. Tânărul este recunoscător pentru tovărășia nou descoperită.
"Sunt un visător; trăiesc atât de puţin în realitate şi atât de rar clipe ca aceasta de acum, încât nu pot să nu le repet în reveriile mele."
Povestea este destul de convingătoare și, cu siguranță, una care se poate relata ușor. Singurătatea și dragostea neîmpărtășită sunt într-adevăr experiențe universale. Ceea ce mi-a plăcut la nuvela lui Dostoievski a fost modul în care a exprimat emoțiile. Cu toate acestea, uneori mi se pare că scrisul lui este exagerat de sentimental, așa cum este cazul și aici. Nu-mi place dragostea cu prea mult sirop. De fapt, sunt mai mult o fată ușoară, prea mult sirop îmi face greață uneori :).
"Eu nu ştiu să tac atunci când inima din mine vorbeşte... "
Cred că acesta este opera potrivită de început, dacă cineva ar dori să încerce să citească acest autor, înainte de a citi unul dintre romanele sale consacrate, dar destul de grele. Vă va oferi o senzație plăcută asupra stilul său, la început de drum. Dostoievski va rescrie această poveste, în adevărata sa manieră de artist și gânditor creativ, 17 ani mai târziu, sub titlul "Note din subteran.” Este o altă carte pe care vreau să o citesc pentru a vedea cum stilul acestuia s-a dezvoltat în timp.
Această nuvelă scurtă a fost ecranizată de 11 ori, pe tot mapamondul: de două ori în America, Franța și India, și a primit dor câte o ecranizare în Malaezia, Rusia, Italia, Iran și Singapore.
Eu am fost sceptică atunci când m-am apucat de această povestioară. Am avut o idilă cu Dostoievski ce s-a terminat rau, undeva în vară, când am citit "Idiotul". Atunci am zis că nu voi mai citit o altă opera de-ale autorului prea curând, dar planetele nu s-au aliniat așa cum mi-am dorit :). Uimitor, această nuvelă mi-a plăcut, poate și datorită poveștii de dragoste :). Da, nici eu nu credeam ca Dostoievski poate să scrie o nuvelă cu tente romanțioase. Chiar glumeam cu "my reading buddies" și le spuneam că dacă acesta este modul în care Dostoievski cucerea fetele, înțeleg acum angoasa și depresia lui :).
Nota mea: 4 ⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
