Recenzie | "Maria Tănase. Artista, omul, legenda" de Stejarel Olaru

S-a scris mult despre Maria Tanase, needificator. Melodrama, sentimentalismul, senzationalismul ieftin au facut neclara imaginea unui personaj intrat oricum in legenda. Stejarel Olaru ne ofera cu totul altfel de carte, remarcabila prin valoarea ei documentara si cuceritoare prin talentul literar cu care a fost scrisa.

Cartea „Maria Tănase. Artista, omul, legenda” de Stejărel Olaru este o biografie amplă, scrisă cu rigoare și sensibilitate, care reconstruiește destinul Mariei Tănase dincolo de miturile care au înconjurat-o. Autorul folosește documente de arhivă, mărturii și surse istorice pentru a reda o imagine completă a artistei, surprinzând atât forța ei creatoare, cât și fragilitățile omenești pe care publicul nu le-a cunoscut niciodată.

Photo credit: Willy Pragher

Olaru arată cum Maria Tănase a fost, în același timp, o voce unică a folclorului românesc și o femeie prinsă în vârtejul politic al epocii. Legionarii au urmărit-o, i-au interzis cântecele și i-au distrus înregistrări, iar regimul comunist a cenzurat-o sever în anii ’50, considerând o parte din repertoriu „nepotrivit ideologic”. În ciuda acestor presiuni, artista a continuat să cânte cu o intensitate care a transformat fiecare apariție într-un eveniment.

Cartea vorbește și despre viața ei personală, despre iubirile care au marcat-o, despre relația profundă cu Maurice Nègre, despre prieteniile care i-au fost sprijin și despre momentele în care a fost vulnerabilă, rănită sau nedreptățită. Olaru nu o idealizează, dar nici nu o demitizează brutal; o prezintă ca pe o femeie complexă, pasională, generoasă, uneori impulsivă, mereu autentică.

Deși era urmărită, suspectată și uneori marginalizată, regimul avea nevoie de ea ca simbol cultural. Era obligată să participe la manifestări oficiale, să reprezinte România în spectacole și delegații, în timp ce aceiași oameni care o trimiteau în turnee îi citeau rapoartele de supraveghere. Această dublă realitate – artistă celebrată și, simultan, persoană suspectă – a marcat profund cariera ei.

Photo credit: Willy Pragher

Ultimii ani ai Mariei Tănase sunt redați cu delicatețe. Boala, epuizarea, neîmplinirile și, în final, moartea ei prematură sunt integrate într-o poveste care rămâne, în esență, una despre lumină. Chiar și în suferință, artista a rămas fidelă artei ei și publicului care a iubit-o.

Iubirile Mariei Tănase sunt parte din legenda ei, dar și din biografia ei profund umană. Fără liste, povestea lor se așază firesc, ca o succesiune de întâlniri care au modelat-o și au însoțit-o în momentele cele mai intense ale vieții.

Maria Tănase a trăit iubirea cu aceeași forță cu care cânta. În anii tinereții, s‑a apropiat de Sergiu Celibidache, pe atunci un tânăr ambițios, pasional și încă necunoscut. Relația lor a fost scurtă, dar intensă, o întâlnire între două temperamente puternice care se recunoșteau unul pe altul. A fost o poveste de început, una care a lăsat urme, dar nu a avut timpul să devină ceva stabil.

Maria Tanase si Constantin Brancusi

Întâlnirea cu Constantin Brâncuși a fost altfel: scurtă, incandescentă, aproape mitică. El era deja un titan al artei, ea era o tânără artistă în plină ascensiune. Între ei a existat o atracție puternică, un amestec de admirație, fascinație și magnetism. Relația nu a durat, dar a rămas în memoria celor doi ca o întâlnire rară între două spirite libere.

Cea mai profundă iubire a Mariei Tănase pare să fi fost însă Maurice Nègre, jurnalistul francez implicat în activități de spionaj. Relația lor a început în 1938 și a fost marcată de riscuri, pasiune și devotament. Maria s‑a implicat în viața lui cu o intensitate totală, iar dragostea pentru el a adus-o în situații periculoase, inclusiv anchete și suspiciuni de spionaj. Nègre a fost, pentru ea, o iubire matură, complicată și dureroasă, una care i-a schimbat destinul.

https://www.youtube.com/watch?list=RDLzy0lsHYSBk&v=Lzy0lsHYSBk

A existat și episodul Ben Smith, miliardarul american supranumit „regele aluminiului”. Povestea lor a fost spectaculoasă, plină de gesturi grandioase, dar incompatibilă cu firea ei. Maria era prea liberă, prea legată de România și de scena ei pentru a se muta într-o lume complet diferită.

Cortegiu funerar. Maria Tanase

Soțul Mariei Tănase a fost Clery Sachelarie, un moșier cu origini grecești, cu care s‑a căsătorit la 27 decembrie 1950. Acesta este singurul ei soț recunoscut oficial în acte. Căsnicia lor nu a fost una liniștită sau convențională, dar între ei a existat o legătură afectivă reală, chiar dacă artista a continuat să trăiască liber, în stilul ei caracteristic.

Biografia lui Stejărel Olaru reușește să redea nu doar destinul unei artiste, ci și atmosfera unei epoci întregi: Bucureștiul interbelic, războiul, începuturile comunismului, lumea artistică, culisele politice și culturale ale României. Este o carte care se citește ca un roman, dar rămâne ancorată în adevăr istoric, oferind o perspectivă matură și echilibrată asupra unei figuri legendare.

Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐

Lectură plăcută!