• Cristina-Maria Mihai-Marin

Recenzie | "Dracula. Pe urmele Printului nemuritor" - Kerri Maniscalco (Anchetele lui AR #2)

Dupa ce descopera adevarata identitate a lui Jack Spintecatorul, neconformista Audrey Rose incearca sa isi vindece ranile sufletesti cufundandu-se in studiu pe bancile Institutului National de Criminalistica si Medicina Legala din Romania, gazduit de faimosul castel Bran. Alaturi ii este, ca intotdeauna, fermecatorul si deopotriva enervantul Thomas Cresswell, tovarasul ei de autopsii de la Londra.


Calatoria in inima Romaniei, precum si sederea in fosta resedinta a sangerosului Vlad Tepes sunt insa tulburate de un sir de crime misterioase, pe care localnicii le atribuie Printului nemuritor. Mai curajoasa ca niciodata, Audrey Rose porneste in cautarea adevarului, chiar daca indiciile sunt putine, iar ea trebuie sa se lupte cu demoni din trecut. In plus, Thomas are si el secrete pe care nu e prea dornic sa le dezvasuie.



Aveam așteptări atât de mari de la această carte, mai ales după ce am citit primul volum, care mi-a plăcut la nebunie. Povestea pe scurt, Audrey Rose adoră medicina legală, iubește să dezlege crime, iar acțiunea romanului se petrece în România, la Castelul Bran. Pare combinația perfectă, nu-i așa? Doar că nu este.


Al doilea volum al seriei este o carte care promite multe, dar la final nu transmite nimic. Sinopsisul suna genial, doar că romanul este mai mult o descriere a problemelor existențiale pe care le are Audrey. Protagonista mi s-a părut un personaj detestabil, care pare să se afle într-o continua dramă ce pare să nu se mai sfârșească.


Thomas a fost transformat într-un adolescent afemeiat și lipsit de personalitate, a cărei unică ocupație este să flirteze cu Audrey și pe care să o mai enerveze, din când în când, cu mișcările lui cavalerești.


Nu-mi pot imagina cum cineva, în special o persoană din România poate iubi această carte. Teoretic, autoarea s-a documentat foarte bine cu privire la România și perioada istorică pe care o prezintă, însă mie un mi s-a părut asta, căci romanul se bazează pe stereotipuri. Pe lângă exagerările pe care le face legat de Vlad Țepeș și trasul în țeapă, există multe descrieri jignitoare la adresa Familiei Regale. Plotul s-a mișcat încet, iar descrierile au fost mult prea lungi pentru gustul meu.


Singura parte buna a fost misterul și cazurile. Mi-a plăcut cum a îmbinat istoria “tragică” a Romîniei, cu istoria la fel de neagra a Ungariei.


Ajungând în România la Castelul Bran pentru a da examenul care să îi asigure locul la Institutul de Criminalistică și Medicină Legală, Audrey dă peste un șir de crime care îi fac pe superstițioși să creadă că Dracula s-a întors. Thomas (care se pare că este ultimul urmaș a lui Vlad Țepeș – pe parte maternă) încearcă să o ajute pe Audrey să elucideze misterul, încercând în același timp, să o și cucerească pe aceasta.


Patru crime, o dispariție misterioasă, un Ordin Medieval care încă veghează asupra siguranței poporului și misterele castelului, îi pun la încercare pe cei doi protagoniști care încearca să găsească criminalul și să demonstreze că Prințul Nemuritor este doar un basm vechi.


Dacă doriți să citiți acest volum, vă îndem să vă înarmati cu multă rabdare. Sper că următorul volum ce îl are in prim plan pe Houdini să fie mult mai bun decat ce a ieșit aici. Cartea avea șansa să fie foarte bună pentru că idea de bază era foarte faină.


Nota mea: 3 ⭐⭐⭐

Răbdare și lectura plăcută!


Postări conexe

Afișează-le pe toate