Recenzie | "Cei ce sunt iubiti" de Victoria Hislop

Atena 1941. Dupa decenii de incertitudine politica, Grecia este impartita intre vederile de dreapta si de stanga atunci cand este invadata de Germania nazista.

In varsta de cincisprezece ani, Themis vine dintr-o familie divizata de certurile politice. Ocupatia nazista adanceste diferendele dintre cei pe care ii iubeste si arunca Grecia intr-o saracie lucie. Fata vede cum prietenii ei mor de foame, asa ca se alatura miscarii de rezistenta.

In razboiul civil care urmeaza la finalul ocupatiei, Themis se inscrie in armata comunista, unde cunoaste iubirea si ura in formele lor cele mai extreme, precum si paradoxurile unei lupte fratricide intre greci.

Inchisa pe rand pe insulele unde sunt exilati prizonierii politici, Makronisos si apoi Trikeri, Themis intalneste o alta prizoniera a carei soarta se impleteste cu a ei in moduri nebanuite. Si isi da seama ca trebuie sa aleaga intre principii si dorinta de a fi libera.

 Există un motiv pentru care i se spune „catastrofă”, spuse Fotini cu glas ferm. Pentru că a fost. Oamenii erau fericiți și dintr-odată, totul s-a schimbat. Tot ce era bun a dispărut.

"Cei ce sunt iubiti" este un roman puternic și convingător, care cufundă cititorul în viața Themis și a familiei ei, de-a lungul a peste 80 de ani. Romanul face un pas înapoi în timp până în perioada copilariei lui Themis, care se ucură de libertatea avută, libertate ce nu va mai dura mult. căci Al Doilea Război Mondial bate la graniță.

Themis este o tânără când naziștii îi invadează patria. Ea și frații ei locuiesc cu bunica lor în Atena, iar politica zilei îi împarte pe cei patru frați, ceea ce este înfricoșător, dar similar cu ceea ce se întâmplă astăzi cu familiile din întreaga lume în ceea ce privește politica și partidele. În carte, vedem cum invazia germanilor și apoi a britanicilor afectează Themis, prietenii ei și familia ei.

Povestea lui Themis este una despre tristețe și bucurie, regrete și momente din viață care o vor bântui până în ziua morții. Nu am fost de acord cu unele dintre alegerile și acțiunile ei, povestea ei este una incredibilă. A fost interesant de văzut cum o tânără ca Themis, timidă, umbrită de frații și surorile ei mai mari, a devenit o femeie înflăcărată, plină de resurse și hotărâtă, care a dat dovadă de mult curaj de-a lungul vieții.

Deși povestea lui Themis este ficțiune, este una construită în jurul evenimentelor reale petrecute în Grecia și sunt convinsă că există mulți greci care se pot raporta la atrocitățile la care Themis a asistat de-a lungul anilor.

„Cei ce sunt iubiți nu vor muri niciodată…”

Victoria Hislop aruncă o lumină asupra complexității și traumei trecutului Greciei, este evident că și-a cercetat cu meticulozitate subiectul și, datorită prozei sale descriptive, este ușor să invoci imagini cu o Grecie care a fost cândva o țară distrusă de sărăcie și greutăți, divizată de politică.

Ea țese o poveste epică despre familie și despre dificultățile cu care s-au confruntat mii de greci din 1941 încoace. Acesta este cu siguranță un roman pentru cei care iubesc ficțiunea istorică și care vor să descopere o parte a istoriei despre care nuprea s-au scris cărți.

Ce nu mi-a plăcut mie la acest roman a fost că autoarea a încercat să scrie o saga de familie pe o perioada mai mare de 80 de ani în doar 400 de pagini. A înghesuit foarte multe informații în mult prea putine pagini și nu a dezvoltat foarte mult niciuna dintre perioadele importante. Am citit o carte despre o țară despre care nu cunosc foarte multe infomații, în afară de mitologia pe care o cunosc majoritatea.

Mi-aș fi dorit să spună mai multe despre ocupația nazistă din Grecia, despre Războiul Civil care a distrus țara imediat după Al Doilea Război Mondial, despre închisorile din insule unde milioane de greci au fost torturați și uciși - la fel ca în lagărele de muncă construite de nemți - despre monarhia atât de detestată de greci și despre colaboraționiștii care au fost la conducerea țării zeci de ani.

Nota mea: 4 ⭐⭐⭐⭐

Lectură plăcută!