Recenzie | "Altcineva'' de Guillaume Musso

Încep prin a spune că este unul dintere cele mai bune romane scrise de Guillaume Musso pe care le-am citit. Romanul a început încet, fără nimic spectaculos în primele capitole. Chiar am crezut că o să fie o pierdere de timp și că - cel mai probabil - va fi încă o maculatură pe rafturile mele, dar... cât de grav aveam să mă înșel. O dată cu a doua jumătate a romanului, am zis ca citesc cu totul alt roman.

Intriga principală se desfășoară pe Coasta de Azur, unde Oriana Di Pietro, o editoare italiană și moștenitoarea unei celebre familii milaneze, este găsită grav rănită pe un iaht în derivă și moare după zece zile de comă. Ancheta se concentrează pe patru personaje-cheie: Adrien, soțul ei, un pianist de jazz seducător și enigmatic; Adèle, tânăra lui amantă; Justine, polițista care investighează cazul; și chiar Oriana, prin amintirile sale. Fiecare dintre ei oferă o versiune diferită a adevărului, iar cititorul trebuie să descopere cine spune adevărul și cine ascunde ceva.

Pe măsură ce povestea avansează, Musso creează o atmosferă tensionată, în care fiecare detaliu contează. Personajele sunt complexe, fiecare având propriile motivații și secrete. Adrien pare un soț îndurerat, dar - putem presupune - ascunde o relație tumultuoasă cu Adèle. Justine, polițista care investighează cazul, este hotărâtă să descopere adevărul, dar se confruntă cu propriile probleme și dileme morale.

Oriana este un personaj complex, iar amintirile ei joacă un rol esențial în desfășurarea intrigii. Prin intermediul relatărilor sale, cititorul descoperă detalii despre viața ei, relațiile pe care le avea și secretele pe care le ascundea. Deși nu mai este în viață, vocea ei continuă să influențeze desfășurarea evenimentelor, oferind o perspectivă unică asupra adevărului.

Justine este polițista însărcinată cu investigarea morții Orianei Di Pietro. Ea este un personaj determinat, meticulos și cu o intuiție ascuțită, dar se confruntă cu propriile dileme morale pe măsură ce ancheta avansează. Justine nu este doar un simplu detectiv—ea devine un element-cheie în descifrarea adevărului, punând cap la cap mărturiile contradictorii ale celor implicați. Pe măsură ce descoperă detalii despre viața Orianei, Justine începe să se întrebe dacă adevărul absolut poate fi vreodată cunoscut sau dacă fiecare persoană are propria versiune a realității.

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale romanului este modul în care Musso manipulează percepția cititorului. Nimeni nu minte, dar nimeni nu are aceeași versiune a adevărului. Suspansul crește pe măsură ce detaliile se dezvăluie treptat, iar cititorul este provocat să descifreze misterul. Finalul este surprinzător și lasă loc de interpretări, consolidând ideea că adevărul este subiectiv.

Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐

Lectură plăcută!