top of page
  • Poza scriitoruluiCristina Mihai

Recenzie | "Ultima rochie de la Paris" de Jade Beer

Londra, 2017. Pentru Lucille, persoana cea mai importantă din lume este bunica ei. Așa că, atunci când iubita ei bunică Sylvie îi cere ajutorul pentru o problemă măruntă, Lucille este fericită să o ajute. Se trezește într-un tren spre Paris, însărcinată să recupereze o rochie Dior neprețuită. Dar nu totul este așa cum pare, iar ceea ce găsește Lucille într-un mic apartament parizian o va face să cutreiere orașul în căutarea răspunsurilor la o întrebare care i-ar putea schimba întreaga viață.


Paris, 1952. Franța postbelică este plină de farmec și privilegii, iar Alice Ainsley se află în mijlocul acestei vieți tumultuoase. În calitate de soție a ambasadorului britanic în Franța, treaba lui Alice este să vadă și să fie văzută − chiar dacă nu asta și-a dorit. Soțul ei o copleșește cu bijuterii, banchete și rochii Dior, dar afecțiunea lui a devenit îngrijorător de evazivă. Pe măsură ce presiunea asupra căsniciei sale crește, singura alinare a lui Alice este prietenia cu camerista ei de încredere, Marianne. Dar când în salonul ei apare un personaj nou, Alice se trezește că tânjește să-și urmeze inima... indiferent de consecințe.


În Ultima rochie de la Paris, proza superbă a lui Jade Beer aduce la viață moda Casei Dior în timp ce țese cu abilitate un roman care este pe de-o parte un omagiu adus modei, pe de alta o poveste romantică și o celebrare a relației dintre mamă și fiică.



Am făcut o lungă plimbare prin minunatul Paris. Am avut parte de o povestea de dragoste, cel puțin așa am presupus la început, unde iubirea dintre cei doi protagoniști a fost acoperită de rochii haute cuture, experiențele fiind încrustate în țesătura fiecărei rochii. Povestea spusă nu a fost rea, dar - personal - cred că a fost mult prea lungă.


De-a lungul lecturii m-am întrebat cum trebuie să fie să te simți atât de frumos încât o rochie Dior să ți se pară ca și cum ar fi propria piele. Mă gândeam la ce au nevoie femeile pentru a se simți frumoase și la cât de puține femei îndrăznesc să poarte o rochie Dior, la felul în care au fost gândite... să fie făcute special pentru tine și să te pună în valoare în așa fel încât să te facă să strălucești. Să te îndrăgostești de cel pe care tu îl consideri a fi iubirea vieții tale, să ai parte de cea mai mare poveste de dragoste și totul să fie inspirat de minunatele creații ale lui Dior?


Fiecare avem o poveste de dragoste, o călătorie marcantă, unde - măcar pentru o singură dată, doar pentru o clipă - ne-am simțit atât de frumoase. Ziua nunții, un bal de absolvire, o primă întâlnire sau o mică serată.


Bunica lui Lucille, Sylvie, a locuit la Paris, dar nu s-a mai întors după ce a părăsit orașul în anii '50 și nu vorbește despre timpul petrecut acolo. Într-o încercare de a dezvălui adevărul, ea-și trimite nepoata la Paris pentru a-i găși o rochie de mult pierdută, dar cu o mare valoare sentimentală.


La Paris ea îi întâlnește pe Veronique și Leon, cu care va pleca într-o călătorie unică ce îi va spune povestea vieții bunicii ei, o viață plină de lux și fast, dar și plină de iubire, tristețe și pierdere. În cele din urmă, toate indiciile duc spre o colecție de rochii Dior create pentru Alice Ainsley, soția ambasadorului britanic în Franța în anii 1950. De aici Lucille va trebui să își dea seama de ce dorește bunica Sylvie rochiile altei femei, care este povestea din spatele celor opt rochii și de ce bunica ei evită să vorbească despre viața pe care a trăit-o la Paris.


Ceea ce nu mi-a plăcut a fost Antoine. Am simțit că acțiunile lui spre final NU se potriveau în niciun fel cu acțiunile lui de la început. Chiar și după ce i-am citit scrisoarea la sfârșit, tot nu avea sens, dar cumva am putut să cred acțiunile lui lașe - nu toți bărbații sunt construiți pentru a-și asuma greșelile sau pentru a-și susține cu putere propriile sentimente și păreri.


Nota mea: 3.5 - 4 ⭐⭐⭐⭐

Lectură plăcută!



Postări conexe

Afișează-le pe toate

コメント


bottom of page