• Cristina-Maria Mihai-Marin

Recenzie | "Ultima geană de lumină" de Kristin Harmel

Champagne, 1940: Inès tocmai a devenit soția lui Michel, proprietarul legendarei case producătoare de șampanie numite Maison Chauveau, când germanii invadează Franța. În timp ce pericolele se înmulțesc, Michel își neglijează căsnicia ca să înceapă să stocheze muniție pentru luptătorii din Rezistență. Inès se teme că totul se va afla, dar pentru Céline, soția pe jumătate evreică a șefului de cramă care lucrează pentru Chauveau, riscul e și mai mare, fiindcă au început să se înmulțească zvonurile conform cărora evreii ar fi ridicați și trimiși spre est, unde îi așteaptă o soartă îngrozitoare.


Atunci când Céline face imprudența de a-și urma impulsul inimii și de a încerca să fie fericită cu orice preț, iar Inès comite o greșeală gravă, în care este implicat un colaborator al naziștilor, ele pun în primejdie viețile celor pe care îi iubesc, precum și existența casei producătoare de șampanie care le este cămin tuturor.


New York, 2019: Liv Kent tocmai a pierdut totul, când excentrica ei bunică franțuzoaică își face apariția pe neașteptate, insistând să-și ia nepoata cu ea în Franța. Însă bătrâna doamnă are un motiv secret pentru această călătorie – și o poveste tragică, veche de mai multe zeci de ani, pe care trebuie să i-o împărtășească nepoatei.

Atunci când, în cele din urmă, trecutul și prezentul sunt puse față în față, Liv se trezește mergând pe un drum al izbăvirii care duce drept către pivnițele de la Maison Chauveau.



Două povești, două personaje care mie nu mi-au plăcut - la început, două istorii care se contopesc în finalul cărții pentru a transforma povestea - în cele din urmă - într-o lectură bună.


Nu mi-a plăcut de Liv Thiery Kent cea plină de ea care-și plângea permanent de milă. Nu mi-a plăcut nici Edith, bunica ei, care nu m-a impresionat inițial, dar care a crescut în ochii mei de-a lungul poveștii. Finalul a fost unul surprinzător, deși am reușit să-l intuiesc, mai ales că am ghicit, încă de pe la jumătatea romanului, ce avea să se întâmple mai departe.


În prezent, Liv tocmai a divorțat de soțul ei. Este dărâmată, își plânge de milă și a rămas și fără job. Edith, bunica ei în vârstă de 99 de ani, călătorește de la Paris pentru a-și lua nepoata, fiind momentul ideal de a o face părtașă al unui secret pe care ea îl pastrează de peste șase decenii.


Astfel începe o călătorie înapoi în rezistența franceză din Reims, în regiunea Champagne din Franța. Vizităm Maison Chaveau, cu peșterile sale secrete și unde vinificatorii devin punctul central al poveștii lui Edith și al sacrificiilor sale. Povestea bunicii ei va schimba viața lui Liv pentru totdeauna.



Nu știu cum aș fi acționat eu dacă aș fi fost în locul lui Ines, dar cred că m-aș fi gândit înainte la siguranță și abia după la suferința mea.


În trecut, romanul ne transpune în Franța din timpul ocupației germane. Este povestea înfricoșătoare a oamenilor din Franța care luptă pentru rezistență. Aici îl găsim pe Michel, proprietarul lui Maison Chaveau, care este unul dintre cei mai buni vinificatori din Champagne. El încearcă să protejeze angajații cramei, lovindu-se de numeroase greutăți și încercând să țină ascunse - față de soția lui, Ines - secrete periculoase care îi pot aduce moartea.


Michel începe o aventură cu Celine, care este soția administratorului cramei, și care ascunde și ea alte secrete care îi pot ucide pe toți. Acet triunghi amoros este unul periculos, mai ales că Ines acționează - de cele mai multe ori - fără să gândească, fiind răzbunătoare și egocentrică.


Deși a fost o poveste de ficțiune istorică, romantismul a fost o altă temă centrală a poveștii. Totuși, eu am fost mai interesată de "decorul istoric", mai ales că nu știam multe detalii legate de zona respectivă din Franța. Am aflat și detalii interesante despre șampanie, de la procesul de producție la produs finit.



Nu cred că există un cititor al romanelor care povestesc evenimentele din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial care să-și poată închipui cum este să trăiești în teroare. Deși, dacă suntem sinceri, trebuie să recunoaștem cât de terifiante și brutale au ajuns să fie ultimele războaie din Orientul Mijlociu.


Per total mi-a plăcut romanul. Povestea romantică a lui Liv nu atât de mult, de aici și ratingul mai scăzut. Cu toate acestea, am adorat restul poveștii, care are de toate: trădare, iubire, loialitate, familie, luptă pentru supraviețuire și rezistență.


Nota mea: 4 ⭐⭐⭐⭐

Lectură plăcută!