top of page
Poza scriitoruluiCristina Mihai

Recenzie | "Femeia în alb" de Wilkie Collins

William Wilkie a fost prozator englez, dar și prieten apropriat și colaborator al lui Charles Dickens. Prin scrierile sale, în care predomină misterul și crima, poate fi considerat precursor al romanului polițist.


De obicei pun descrierea autorului la finalul recenziei, însă de această dată am considerat că poate fi o introducere excelentă. Există cărți care nu sunt cunoscute, deși ar merita - cum este cea de față, “Femeia în alb” de Wilkie Collins. Considerat un roman senzație la vremea sa, acesta introduce cititorul în viața unei familii de aristocrați ce locuiește în nordul Angliei, ducând o viață boemă, lipsită de griji - până în momentul în care, în peisaj, își face apariția… femeia în alb.



Walter Hartright este angajat ca profesor de desen în casa lui Frederick Fairlie, pentru a le instrui pe nepoatele sale - Laura Fairlie și Marian Halcombe – în arta picturii. Printr-un joc al destinului, Walter o întâlnește pe Anne Catherick, pe care o ajută - străina devenind astfel femeia în alb, o figură cunoscută în împrejurimi și care va schimba iremediabil destinul tuturor.


Viața profesorului la Limmeridge House decurge lent și fără peripeții; acesta se împrietenește cu Marian și cu Laura, pentru care începe să nutrească anumite sentimente. Totuși, relația celor doi este soritită eșecului, încă dinainte de a începe pentru că Laura este logodită cu baronetul Sir Percival Glyde.


Puterea banilor primează.


Dezamăgit, Walter alege să plece într-o aventură pentru a-și vindeca inima rănită, iar Laura este obligată să se căsătoreasca. După șase luni în Italia, familia Glyde se întoarce în Anglia și se mută la conacul lui Sir Percival, Blackwater Hall (ce nume predestinat). Tinerii căsătoriți sunt însotiți de contele si contesa Fosco. Contele este un foarte bun prieten de-al lui Percival, iar contesa este chiar mătușa dezmoștenită a Laurei… ca să vezi, ce mica e lumea.


Căsătoria este lipsită de dragoste și armonie, iar Laura știe că scopul soțului ei este de a pune mâna pe averea pe care ea o va moșteni la împlinirea a 21 de ani. Singura fericire pe care o are Laura este prezența constantă a lui Marian, sora ei vitregă… nu e așa că povestea este și mai încurcată?


Eh, și de aici o să înceapă toate tragediile și trădările. Am fost puțin sceptică în momentul în care am început să citesc romanul. Fiind descrisă ca precursor al romanului polițist, aveam mari temeri, pentru o carte scrisă la mijlocul sexolului XIX. Deși a început puțin mai greu (cam 150 de pagini), “Femeia în alb” m-a ținut în alertă pe tot parcursul lecturii, datorită acțiunii care se într-un ritm alert, dar fără a fi grăbită.


Modul în care este scris romanul - din mai multe perspective, inclusiv din cea a personajelor negative, fiind mai mult o mărturile a unor fapte, interviuri și jurnale - nu are cum să te plictisească. Mă opream din citit doar pentru că trebuia neapărat să muncesc sau să dorm 😊.



Personajele au fost excelent construite, complexe, trezind numeroase sentimente pe parcursul lecturii. Totuși, Laura mi-a fot un pic antipatică, fiind genul de personaj frumos, drăguț, sensibil, orfan și bogat (puțin clișeic acum, dar unic la vremea respectivă), dar care nu dă dovadă de curaj pentru a infrunta provocările sau pentru a spune nu, ci care preferă să accepte ce îi este destinat.


Personajul pe care l-am detestat cel mai mult a fost prietenul lui Sir Glyde, contele italian Fosco. Deși a avut un rol aparent neimportant, care la început a fost considerat doar un bufon excentric și care s-a dovedit a fi, de fapt, creierul romanului. Personajul lui începe să prindă contur după jumătatea cărții, pentru a deveni un personaj vital în roman.


Romanul “Femeia în alb” m-a ținut în alertă pe tot parcursul lecturii.


Personajul pe care l-am admirat de la primele până la ultimele pagini a fost Marian, sora vitregă a Laurei. Nu cred că am întâlnit niciodată o persoana care să fie atât de neinteresată de propria persoană, dar care să fie în stare să își dea viața pentru cei la care ține, care să fie dispusă să își abandoneze propriul destin pentru a fi aproate de sora ei. Admirabilă!


“Femeia în alb” este un roman despre mister, intrigă, dragoste, răzbunare, toate aceste ingrediente fiind iscusit introduse în acțiune. Wilkie Collins are un stil plăcut de a scrie și de a da viață unor tipologii umane sub forma personajelor cu chip bine conturat. Ca cititor, am fost ținută în suspans aproape tot timpul, pentru că misterul din jurul evenimentelor se clarifică complet abia în ultimele cinci pagini ale romanului.


După ce citiți romanul, trebuie neapărat să vedeți si ecranizarea celor de la BBC. Este o miniserie de doar șase episoade, însă o să merite fiecare minut. În rolurile principale sunt Olivia Vinall (Laura Fairlie), Ben Hardy (Walter Hartright) și Jessie Buckley (Marian Halcombe).



Nota mea: 5

Lectură plăcută!


Postări conexe

Afișează-le pe toate

Comments


bottom of page